Peter Mercurio este scenarist american. Aici este o poveste adevarata despre cum a devenit parinte, impreuna cu partenerul lui, Danny. Povestea despre cum m-am casatorit cu Danny intr-o judecatorie din Manhattan in iulie anul trecut, cu fiul nostru Kevin alaturi, a inceput acum 12 ani intr-o statie de metrou intunecata si umeda. Danny ma suna foarte agitat si imi striga in receptor: “Am gasit un bebelus! Am sunat la 911 dar nu cred ca m-au crezut. Nu vine nimeni! Nu pot pleca de-aici. Hai repede pana aici si agata o masina de politie pe drum sau ceva de genul asta.” Danny e un tip foarte calm de genul lui, asa ca, odata ce i-am simtit inima batand prin telefon, mi-am dat seama ca trebuie sa ma pun urgent in miscare. Cand am ajuns la iesirea de pe Eighth Avenue, Danny ma astepta. Bebelusul, care fusese lasat pe jos intr-un colt, in spatele usilor rotative, avea pielea de culoare maro deschis, probabil in varsta de vreo zi si infasurat intr-un hanorac mare si negru. In saptamanile urmatoare, dupa ce tribunalul familiei a preluat custodia lui Baby Ace (cum fusese poreclit), Danny a povestit patania de mai multe ori, pana cand toata lumea stia de ea, de parca era vreo legenda urbana. Dar atunci habar nu aveam si nu ne puteam imagina ca Danny nu gasise doar un nou-nascut abandonat; de fapt, il gasise pe fiul nostru. Dupa trei luni, Danny s-a infatisat la tribunalul pentru familii ca sa depuna marturie despre gasirea copilului. Dintr-o data, judecatoarea a intrebat: “Te-ar interesa sa il adopti?” Intrebarea a parut sa ii socheze pe toti din sala in afara de Danny, care a raspuns “Da”. A adaugat: “dar stiu ca nu o sa fie usor”. “Ma rog, poate fi” l-a linistit judecatoarea, apoi s-a apucat sa dicteze rapid inceperea procedurilor care il faceau pe el (si pe mine, deci) viitor parinte. Prima mea reactie, cand am aflat stirea, a fost ceva de genul: “Ai innebunit de tot? Cum