La întâlnirea cu Horia-Roman Patapievici în cadrul dezbaterii de aseară „Înapoi la argument“, reluată la Librăria Humanitas Cişmigiu, filosoful Andrei Pleşu a subliniat că nu a găsit răspunsuri-certitudini în urma studiului Evangheliilor şi că nu e în măsură să acorde consiliere psihologică semenilor care vin la el să-i ceară sfaturi de viaţă. Parabolele lui Iisus presupun căutarea şi înţelegerea lor a fiecăruia dintre noi.

Lume multă, înghesuială mare aseară la Librăria Humanitas Cismigiu. Horia-Roman Patapievici şi Andrei Pleşu s-au întors la „argument“ aseară cu „Parabolele lui Iisus“, la Librăria Humanitas Cişmigiu, în cadrul primei dezbateri „Înapoi la argument“, după desfiinţarea anul trecut a TVR Cultural. Un public foarte numeros a umplut până la refuz librăria, unii mai norocoşi, veniţi încă de la ora 18.00, au mai prins scaune, însă cei mai mulţi au stat aproape două ore în picioare. Printre personalităţile prezente s-au aflat Dan C. Mihăilescu, Corina Şuteu, Tania Radu.

Cei doi interlocutori au discutat, începând de la ora 19.00, despre „Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste“, care a fost numită de specialişti cartea anului 2012.

Moderatorul Horia-Roman Patapievici a vorbit despre structura de candelabru cu două braţe a cărţii, despre prima parte care răspunde în nouă capitole la întrebarea „De ce le vorbeşti în parabole?“, dar şi despre partea a doua din structura volumului - „Parabola ca subminare a ideologiciului“. Patapievici a accentuat frumuseţea metaforele celor trei feluri de risipă, despre care vorbeşte Andrei Pleşu, despre iertarea ca risipă a iubirii, „cu risipa pe risipă călcând“.

„Nu m-am confruntat cu o excomunicare drastică“

Pleşu s-a referit de la început că Noica nu a reuşit să dea „o versiune Noica a Evangheliei“, aşa cum a dat, de exemplu, „o versiune Noica a lui Platon“ sau o „o versiune Noica a lui Heg