Satul trebuie sa reglementeze orice activitate economica - in sensul garantarii liberei concurente. In absenta acestei interventii, piata libera (piata in care libera concurenta este norma) ar inceta sa mai existe. Ion vinde pere in piata cu 2 lei kilogramul. Nu sunt cine stie ce perele lui, dar cu banii pe care-i scoate reuseste sa-si intretina relativ decent cei 5 copii si nevasta agorafoba (care, agorafoba fiind, e limpede ca nu se prea poate intretine singura). Intr-o zi, langa taraba lui Ion apare Gheorghe, tot vanzator de pere. Perele lui Gheorghe sunt splendide, le mananci din priviri - si se vand ca painea calda. Gheorghe asta, din motive numai de el stiute, a decis sa-si vanda perele tot cu 2 lei kilogramul. Ion, fireste, e distrus. Intelege bine ca vointa lui Gheorghe e una suverana, deci pe care nu are dreptul s-o incalce (Ion a citit, pesemne, cateva texte libertariene). Dar si vointa lui tot suverana i se pare ca e. S, in fond, el a fost primul care a vandut pere; oare Gheorghe n-ar trebui sa tina cont de asta? Adica de ce sa fie el obligat acum sa-si vanda perele mai ieftin si sa pericliteze astfel firava bunastare a copiilor lui? De ce sa nu fie obligat Gheorghe sa vanda mai scump? Avem aici o asimetrie: Ion e obligat sa respecte vointa suverana a lui Gheorghe, dar Gheorghe nu trebuie sa-si bata capul cu vointa suverana a lui Ion. Pe scurt, e OK ca Gheorghe sa-i provoace pierderi lui Ion, fie si aparent neintentionat, dar nu e OK ca Ion sa riposteze. In general, libertarienii numesc agresiune "lezarea - cu sau fara intentie - a proprietatii cuiva fara acceptul celui lezat". Legea e de partea lui Gheorghe, iar Ion trebuie sa taca si sa inghita: sa isi asume pierderile, fara sa aiba dreptul la niciun fel de compensatie. Cu alte cuvinte, comportamentul lui Gheorghe reprezinta o agresiune la adresa lui Ion. S totusi, aceasta agresiune continua si legalizat