Cand Frank de Boer te urmăreşte de pe banca de rezerve cum îi trimiţi în anonimat wonderkid-ul, pe Viktor Fisher, e greu să te menţii cu picioarele pe pământ. Când Dennis Bergkamp îl vede pe al tău coleg, Chiricheş, că da un gol cum nu i-au ieşit nici lui multe pe vremea când uimea Europa în tricoul lui Arsenal, cum să te mai mobilizezi sâmbătă seară, în faţa unui număr de mic de spectatori (doar primul inel a fost deschis), atunci când îi ai în faţă pe Buzean,pe Frăsinescu şi pe Pleşca? Nici toţi atleţii cu ruptură musculară şi nici toate Susan Boyle-urile din lume nu pot să te determine să faci fandarea aia în plus, cea care să arate că eşti decis să dai cu adversarul de pământ. Eşti jucător la Steaua şi ai România fotbalistică la picioare, aşa e. Dar să te văd ce faci contra unui Gigi Mulţescu care e decis să nu te lase să pregăteşti relaxat turul cu Chelsea, de joi.
Şi parcă toate astea nu ar fi de ajuns. Te mai trezeşti, cu o oră înainte de meci, după ce ai inspectat gazonul (care nu e în cea mai bună condiţie, apropo), că Mister a decis să îl ţină pe Pintilii pe bancă şi să înceapă cu Nikolic în locul lui Tatu, cel cu care te obisnuiseşi. Partea bună e că aşezarea pare cea din returul cu Ajax, cu un singur "distrugător", Bourceanu, şi cu trio-ul Adi Popa - Chipciu - Tănase care să servească mingi de gol pentru Rusescu şi pentru muntenegrean. Chiar şi aşa, n-ai scăpat de Markovic, care e obişnuit să domine spaţiul aerian din propriul careu, şi nici de Ciprian Petre, care te va alerga pe tine, jucător de Steaua, ştiind că tu vrei să-ţi păstrezi forţele pentru Hazard şi Lampard. Nu pentru Demba Ba, aşa cum spunea unul dintre managerii clubului, pentru că el nu va juca, nu are dreptul.
Da de unde!? Începe meciul şi ai tăi par să joace la fel de determinaţi. Îi ajută şi Gaz-ul, echipă care a venit să joace, nu să aştepte gre
