Victor Ponta: În anii 1990 “i-am votat pe Raţiu şi Constantinescu. I-am spus asta lui Iliescu şi m-a iertat.” (1 octombrie 2012)
Mama lui Victor Ponta: În 1990, s-a înscris “la liberali, la tineret.” (28 februarie 2013)
Cum interpretăm totuşi declaraţiile astea anti-iliesciene? Victor Ponta, liderul partidului construit ȋn jurul lui Iliescu, ne anunţa ȋn 2012 că l-a votat pe Raţiu ȋn 90. Mama premierului ne anunţă ȋn 2013 că Victor Ponta s-a ȋnscris ȋn PNL tot ȋn 90. Vorba unui prieten de Facebook al lui Sebastian Lăzăroiu:
Cine minte?
Mama: “În 1990, s-a înscris la Liberali”.
Fiul: “În 1990, am votat cu Raţiu”.
(Poate nu minte nimeni)
Dincolo de cele două declaraţii care aparent se bat cap ȋn cap ȋn mod hazliu (sau nu),* Ponta a sesizat ȋn fapt că societatea românească ȋncă mai este oarecum divizată de clivajul maniheist al anilor 90, FSN – partidele istorice şi FDSN – CDR. E adevărat, ȋntr-o măsură mult mai mică decât atunci. Ponta profită de faptul că principalul adversar al PSD-ului este (ȋncă) PDL-ul, un partid provenit tot din FSN, şi ȋncearcă să preia rolul neo-CDR-istului prin raportarea la partidele anti-feseniste şi liderii lor, PNL, Ion Raţiu, Emil Constantinescu, dar şi prin preluarea mesajului anti-comunist, pregătindu-se să condamne pentru a doua oară comunismul. PDL-ul e oricum decimat ȋn Parlament, fărâmiţat, ȋn derivă; simpla candidatură a Elenei Udrea ȋi degradează aproape definitiv imaginea, cel puţin ȋn formula sa actuală.
Nu ȋntâmplător se tot agaţă PSD-ul de alianţa cu PNL. Nu ȋntâmplător l-a plasat Jurnalul Naţional pe Adrian Năstase ȋn aceeaşi categorie cu Maniu, Tătărescu şi Argetoianu. S-au bazat pe ideea că, dincolo de vehemenţa protestelor, ceva-ceva tot va rămâne ȋn mentalul colectiv. Iluzia că de fapt ei sunt neo-comuniştii „buni,” democratici, anti-comunişti. Dacă Băsescu şi PDL-ul au mers mu
