Insula spaniolă este atât de departe de Europa prin poziţionarea geografică şi, totuşi, atât de aproape prin cultură şi prin stilul de viaţă al localnicilor. Pierdută la 200 de kilometri de coasta de vest a Africii, Tenerife este un paradis al vacanţelor la Oceanul Atlantic.

Locul unde nu este niciodată prea frig, dar nici prea cald, Insula „Primăverii Eterne“, Tenerife, îşi păstrează clima neschimbată tot timpul anului. Înarmat cu astfel de informaţii, am plecat acum câţiva ani cu o cursă charter, hotărât să descopăr toate minunăţiile acestui teritoriu spaniol exotic.

Prima oprire am făcut-o direct la poalele muntelui Teide. Cu ajutorul telecabinei, am survolat peisajul selenar şi am urcat la peste 3.000 de metri altitudine. Abia când am ajuns în vârf am realizat că hainele mele nu erau destul de groase pentru a rezista prea mult sus, aşa că după 20 de minute m-am cerut în prima cabină care cobora. Ţin minte că am experimentat aceeaşi senzaţie ca atunci când îţi aterizează avionul: mai întâi mi s-au înfundat urechile, după care am avut parte de o durere pârdalnică şi incomodă, de care am scăpat abia după vreo jumătate de oră de la părăsirea telecabinei.

Drumul nostru şi-a continuat traseul printr-o pădure de conifere, şerpuind spectaculos şi dezvăluindu-ne peisajele ireale, de care, în mod special, se face responsabilă lava cea neagră. Aruncată de Teide, al treilea cel mai mare vulcan din lume, de-a lungul nenumăratelor erupţii, s-a întărit şi s-a pietrificat odată cu trecerea anilor, oferind un spectacol de o frumuseţe stranie.

Spectacolul naturii şi al vieţii de noapte

Am făcut o mulţime de poze la Los Gigantes, enormele stânci negre care adăpostesc de vânturi Puerto Santiago, un mic port înconjurat de o staţiune mai liniştită şi mai puţin cunoscută decât Las Americas, Los Cristianos sau Costa Ade