La o căutare pe neţ, constat că sunt mai multe articole despre „cum să repari o maioneză tăiată” decât despre „cum să prepari corect o maioneză care nu trebuie reparată”. La făcutul maionezei e la fel ca în medicină: e mai uşor de prevenit boala decât de tratat.
Fac maioneză de cel puţin trei decenii. Am stricat una singură, şi nici acum nu ştiu de ce.
Am început de jos. Mai întâi ca băgător de seamă (observator, cum s-ar zice acum). Apoi am fost promovat pe post de agitator. Ulterior mi s-a permis să devin spărgător-separator (de ouă, evident). După ce am avut voie să dozez eu însumi uleiul, am considerat că sunt apt să-mi iau destinul în propriile mâini. Nu „mi s-a tăiat” prima maioneză pe care am făcut-o singur. Nici a doua, şi nici a zecea. Cred că s-a tăiat atunci când eram prea sigur de mine şi am pornit la treabă convins că mie nu mi se poate întâmpla aşa ceva.
Întotdeauna mi-am preparat maionezele în maniera clasică:
Întotdeauna am avut grijă să am toate ingredientele la aceeaşi temperatură;
Continuarea aici…
La o căutare pe neţ, constat că sunt mai multe articole despre „cum să repari o maioneză tăiată” decât despre „cum să prepari corect o maioneză care nu trebuie reparată”. La făcutul maionezei e la fel ca în medicină: e mai uşor de prevenit boala decât de tratat.
Fac maioneză de cel puţin trei decenii. Am stricat una singură, şi nici acum nu ştiu de ce.
Am început de jos. Mai întâi ca băgător de seamă (observator, cum s-ar zice acum). Apoi am fost promovat pe post de agitator. Ulterior mi s-a permis să devin spărgător-separator (de ouă, evident). După ce am avut voie să dozez eu însumi uleiul, am considerat că sunt apt să-mi iau destinul în propriile mâini. Nu „mi s-a tăiat” prima maioneză pe care am făcut-o singur. Nici a doua, şi nici a zecea. Cred că s-a tăiat atunci când eram prea sigur de mine şi am pornit
