În secolul trecut, cârciumile cu muzică lăutărească autentică erau la mare căutare. În astfel de crâşme s-au lansat nume ca Zavaidoc, Fărâmiţă Lambru sau Maria Tănase. Azi ne-au năpădit cluburile şi localurile unde îţi bubuie în cap manele.

În secolul trecut, cârciumile cu muzică lăutărească autentică erau la mare căutare. În astfel de crâşme s-au lansat nume ca Zavaidoc, Fărâmiţă Lambru sau Maria Tănase. Azi ne-au năpădit cluburile şi localurile unde îţi bubuie în cap manele. Bucatele tradiţionale româneşti şi carafa de vin bun se asociau cu lăutarii care-ţi cântau de inimă albastră, la ureche. La Şarpele Roz, urmaşul de lux al celebrei bodegi Şarpele Roşu, amatorii de chefuri ca pe vremuri se întorc în timp.

Când te gândeşti la gastronomia grecească n-ai cum s-o disociezi de bucătăria turcilor. Secolele de dominaţie otomană şi-au lăsat gustul în cratiţele grecilor. Dar, la cochetul restaurant grecesc „Discret” constaţi că urmaşii lui Aristotel şi-au păstrat cumva identitatea naţională.

„Nicio masă fără peşte!” era unul din sloganele publicitare comuniste. Era normal, că pe vremea aceea peştele era hrana săracului. Astăzi, la „pescărescul” Mama Leone doar desertul n-are legătură cu apa.

Muşcătura Şarpelui Roz

Imediat ce Marius Mihalache ne-a gâdilat timpanul cu ţambalul, am „fredonat” un ţoi de ţuică Zetea, de Medieşu Aurit, din Satu Mare, la nouă lei. Aşa a alunecat mai uşor o piftie usturoiată de „adidaşi” şi rasol de purcel, cu gogoşari, la 29 de lei pentru doi inşi, asezonată cu un pumn de jumări crocante din fleică, la 12 lei, şi o pereche de castraveţi covăsiţi. Încă un ţoi şi deja eram pe treabă... Am depăşit momentul caloric cu o supă limpede din rasol de vacă cu morcov tânăr, la 15 lei bolul. Dar nu înainte de un alb, sec, înfiat de patronul Marius Iliev şi rebotezat cu numele localului, dar în certificatul de n