Crin Antonescu este al doilea om în stat. Este presedintele Senatului. Victor Ponta este al patrulea om în stat. Este premier. De jure, Antonescu este superiorul lui Ponta. De facto, premierul este mult mai puternic decît presedintele Senatului. Gestioneaza mult mai multe resurse, poate împărţi mult mai multe privilegii. Are, deci, mult mai multe lucruri de oferit, iar aceasta este esenta leadership-ul veritabil. Oamenii te urmeaza dacă ai ce sa le oferi.

S-a văzut că Victor Ponta este mai puternic decît Crin Antonescu în momentul în care a fost gîndită schema actualului guvern. Liberalii au ieşit în dezavantaj. Social- democraţii au mai multe resurse pe mînă. S-a întîmplat acest lucru pentru că Antonescu nu a fost într-o poziţie avantajoasă de negociere, spre deosebire de Ponta. A fost un lider mai puţin influent. Este şi în prezent. Şi mult mai ignorant, aş zice.

Forţa unui premier este dată şi de înformaţiile primite de la serviciile secrete. Unele informaţii, în special cele de natură economică, îi sunt utile pentru a lua decizii corecte. Decizii administrative, dar şi politice. Aceste informaţii îi sunt folositoare şi pentru a întelege hârţa intereselor politicienilor.

Să vă dau un exemplu. Să presupunem că premierul României (indiferent de numele lui) află că un anumit ministru are un interes de afaceri pe un anumit domeniu şi favorizează anumite firme. O face în aşa fel încît să nu poată fi acuzat de încalcarea legii. Este suficient de prudent.

Sforile pe care le trage însă afectează piaţa pe care ministrul acţionează, aceasta devenind treptat neconcurenţială. Dacă piaţa respectivă este într-un domeniu strategic (cum ar fi de pildă cel energetic) lucrurile sunt mai grave. O intervenţie se impune. Premierul apelează la instituţiile abilitate pentru a restabili echilibrul.

Pînă să ajungă prim-ministru, Vic