Comuna Rast cu cele două sate ale ei, Rastu Vechi şi Rastu Nou, vitregită de inundaţii în anul 2006, pare să fi rămas blocată între încercările de a avansa şi perpetua aşteptare a ajutoarelor, cu care unii s-au cam învăţat.

În aprilie-mai 2006, la inundaţii, Gazeta de Sud şi Fundaţia Gazeta de Sud demarau o campanie de ajutorare a sinistraţilor din Rast (cea mai afectată localitate din Dolj), Negoi, Ghidici, Măceşu de Jos, Bechet şi Goicea. Campania a strâns, atunci, ajutoare şi bani însumând peste 65.000 de lei, dar şi lucruri mai puţin materiale: o vorbă bună, o strângere de mână, un cuvânt de consolare pentru cei care şi-au pierdut gospodăriile în apele înfuriate.

Ajutoare, ajutoare, ajutoare

Acum, Rastu Vechi încă mai poartă urmele apelor care au trecut. Are alt aer şi, în comparaţie cu Rastu Nou - unde au fost construite casele noi şi unde locuiesc în jur de 300 de familii - se vede că are însemnate în ziduri, garduri şi în pământ istoria unei tragedii. Primarul Iulian Silişteanu, omul care e primar de când se ştie şi care a pierdut alegerile o singură dată – în faţa soţiei – i-a trecut pe localnici prin acea perioadă de foc. Atunci spunea că, dacă cineva i-ar da un tanc, i-ar pune lamă şi l-ar face buldozer. Nici acum nu are pretenţii mari, doar că s-a cam săturat de lenevia oamenilor care aşteaptă, din 2006, „ajutoare, ajutoare, ajutoare“.

„Sunt obişnuit cu greul“, ne spune Silişteanu, care deseori vorbeşte despre sine la persoana a treia. Şi-a deszăpezit singur drumul iarna asta. „La Rast nu are cine să deszăpezească Rast - Băileşti decât Silişteanu!“, ne povesteşte în timp ce mâzgăleşte ceva cu pixul. A plantat şi pomi, după cum ne-a povestit, o perdea care să oprească zăpada în canal, căci „un sat fără pomi şi fără garduri e un sat pustiu. Se usucă culturile din grădini“. Silişteanu e nervos rău pe cei care au putere d