- Social - nr. 43 / 2 Martie, 2013 Povestea s-a derulat cu un grup de turisti mureseni, care au plecat, prin ONT Carpati Romania, prin Uniunea Sovietica, pe un traseu inaugural, refuzat de Bucuresti si preluat de Mures, pe atunci fiind un traseu cam hazardant, caci urma sa se ajunga aproape de Polul Nord. Nu se stia de dorinta muresenilor de a participa la asa drum lung, pe mii de kilometri, cu trenuri si avioane, pana la limita de sus a banchizei de gheata a insulei arctice Spitzbergen, la Marea Alba si Oceanul Inghetat, punctul final fiind orasul-port Murmansk, oras cu multe implicatii istorico-geografice si militare, in timpului celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Directorul de la Agentia ONT Targu-Mures mi-a cerut colaborarea, stiind ca am licenta de ghid turistic international si cursurile din facultate – geografia transporturilor si altele. Mi-a propus preluarea unui grup de turisti ce ajunsese la 32 de persoane, majoritatea fiind intelectuali. A urmat plecarea cu trenul la Moscova, apoi cu avionul la Sankt Petersburg, si tot cu avionul la Murmansk si la Nogvorod, iar cu trenul la Moscova si iar avion la Bucuresti, timp de zece zile, la pret avantajos. Aterizarea pe Aeroportul international Murmansk a fost la 60 de kilometri de oras, in plina taiga siberiana. Cei de la aeroport si vama se uitau la noi ca la unii aterizati de pe alta lume. I-am luat pe toate limbile ce le stiam noi, cei din grup, dar nu intelegeau nici macar rusa, ei vorbind doar jargonul nordic (laponic), asa ca au consultat niste acte si harti, au vazut pe unde este Romania, ne-au urcat intr-un autocar si ne-au transportat la cazare, la unicul hotel-restaurant, unde iar nu reuseam sa ne intelegem. Norocul nostru ca se servea meniu in sistem suedez, numai preparate din peste si salate din zarzavaturi crude. Ai nostri se descurcau bine cu ce mai vindeau pentru rublele in circulatie, doar eram in