Gingaşa şi doar aparent fragila floare a zăpezilor – ghiocelul – e îndrăgită pe tot întinsul (temperat) al lumii. Sunt peste 20 de varietăţi cunoscute, mai ales în Europa, Asia şi America de Nord, iar tenacitatea şi “vânjoşenia” plantei care străpunge cu “cornu”-i subţire stratul de frunze veştede şi zăpadă a suscitat interesul oamenilor, dintotdeauna. Aşa se face că există mai multe legende despre ivirea pe lumea a ghiocelului – spre bucuria devoratorilor de poveşti – şi pe câteva dintre ele le voi trece în revistă acum.

Adam şi Eva

Inspirată din biblica aruncare din Rai a primilor oameni, Adam şi Eva, una dintre aceste legende ne spune despre spaima lor că nu vor mai afla drumul spre Cer. Spre deosebire de Grădina Raiului, cea mereu verde şi înflorită, pământul era rece, neprimitor. Un vânt puternic se porni şi din cer începu o ninsoare grea. Adam şi Eva tremurau, pe măsură ce zăpada se aşternea. Dar un înger, văzându-le suferinţa, opri ninsoarea şi, suflând asupra ultimilor fulgi, le dădu viaţă şi scânteiere. Atingând pământul, aceşti fulgi se transformară în nişte flori albe, pure. Eva se aplecă asupra lor şi, simţindu-le mirosul, înţelese că mai există o speranţă. În curând sosi primăvara şi, pentru o vreme, pământul împrumută ceva din frumseţea Edenului...

Zeiţa Flora

În mitologia romană, zeiţa Flora era considerată protectoarea pământului şi a plantelor verzi. Se spune că, în toiul iernii, când dealuri şi văi erau acoperite de nămeţi, ea s-a hotărât să dea un carnaval, pentru a mai înveseli florile, care se retrăseseră într-o peşteră. Dădu fiecăreia rochii frumoase, strălucitoare, numai de micuţul ghiocel uită. Dar floarea nu-i reproşă nimic zeiţei, ci îşi croi singură o rochie, din... zăpadă. Până la urmă, ea fu încoronată ca regină a carnavalului şi primi de la Flora binecuvântarea de a răsări cea dintâi primăvara, dintre toat