Nu este vorba despre clasica cenzura practicata in presa si spatiul public al regimurilor totalitare, ci despre cenzurarea de catre mass-media, superiori, sefi, colegi de munca, prieteni etc. a comportamentului inadecvat, gresit, abuziv al unui politician, functionar, demnitar, lider, reprezentant remunerat din ban public.
Din pacate, acest tip de cenzura functioneaza cu foarte mare dificultate in Romania. In viata noastra publica, nu exista reguli precise in care rudele, prietenii, colegii, cunoscutii sa fie indemnati, obligati sau indreptatiti moralmente sa previna greseala, fapta grava, esecul..., asa cum se intampla in civilizatiile vechi occidentale.
Despre cenzura si bun simt
In lipsa masurii, a bunului simt si a unei anumite (auto)cenzuri, nu se poate vorbi de o politica serioasa, pusa in slujba cetateanului, nici de o buna guvernare. Fara acestea, avem o continua galceava intre politicieni si intre institutii, o permanentizare a campaniei electorale si perceptia ca in Romania nimic nu merge.
In tari ca Germania, Elvetia etc., rudele isi supravegheaza indeaproape comportamentul propriu, dar si al celor apropiati. Si asta deoarece au existat situatii in trecut cand a fost nevoie sa raspunda in solidar pana la al noualea neam, la fel cum uneori s-a intamplat ca raspunderea sa cada pe capul intregii comunitati.
Si istoria noastra cunoaste fenomenul raspunderii colective, dar, din pricina lipsei educatiei civice, mai mereu pedeapsa autoritatilor a fost considerata o fatalitate.
Situatia de mai sus continua si azi de parca n-ar fi trecut 23 ani de democratie si doua Constitutii: zeci si zeci de inalti functionari si demnitari continua cu frenezie sa faca greseli, abuzuri, faradelegi, colegii le tolereaza neajunsurile, uneori dublate de lipsa expertizei si a competentelor, astfel ca se ajunge inv
