Ileana Giurchescu în dialog cu Mircea Carp despre exil, patriotism și emisiunile de radio americane către România.

Vasile Botnaru: În ediţia de astăzi vă propun să ascultaţi un interviu realizat de colega mea de la Praga, Ileana Giurchescu, cu unul dintre coloşii Europei Libere. Ascultătorii cu experienţă îi vor recunoaşte lesne vocea, iar cei mai tineri vor avea prilejul să răsfoiască manualul de istorie.

Ileana Giurchescu: „Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!” – un salut care a însoţit generaţii de ascultători ai Vocii Americii sau Europei Libere şi îi care aparţine lui Mircea Carp. Domnul Carp, cum l-am numit din prima zi, când am venit la Europa Liberă, pentru mine, începătoarea de la mijlocul anilor ’80, secolul trecut, domnul Carp era unul din stâlpii Europei Libere, cu programul său de politică externă, actualitatea internaţională. Aşa că, la început, am ignorat total cariera sa, cel puţin, la fel de impresionantă de la Vocea Americii. Domnul Carp a împlinit, la începutul acestui an, 90 ani. Şi publică la editura Polirom de la Iaşi autobiografia întitulată cum altfel decât „Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!” Domnule Carp, aţi plecat din România cu 65 de ani în urmă.

Mircea Carp în tinerețe x Mircea Carp în tinerețe ​​​​Mircea Carp: „În 30 sau 31 ianuarie 1948 abdicase regele, în 27 decembrie, eu eram – deşi fusesem eliberat de la închisoare – eram în domiciliu forţat oarecum, în Bucureşti. Şi totuşi gândul meu era să mă duc, nu mai aveam ce face în România, nu-mi reuşiseră anume chestiuni, să ajung până în munţi şi atuncea m-am hotărât să mă duc totuşi în exil, să mă duc în Occident, unde, împreună cu ceilalţi români care se aflau acolo, îmi doream să particip la activitatea exilului.”

Europa Liberă: Şi aţi ajuns în ’51 în Statele Unite?

Mircea Carp: „Da, cu o trecere foarte plină de ave