Un ţoi de pălincă de Bistriţa e startul ideal atunci când vine vorba de o gustare pescărească de peşte marinat, la un pol jumate. Mai exact, niscaiva crap, scrumbie şi lufar mic, lângă care un vârtej de icre de ştiucă cu ceapă roşie te mai îmbie la o ţuiculiţă. Sursa: ADRIAN SCUTARIU
Scrumbioara e un vis acvatic! Da’ asta nu-i nimic pe lângă alt mizilic, la acelaşi preţ, de afumături piscicole cu batog de cegă, burtă de rechin afumată şi lufar mare, fumee! Iar pastrama de morun la grătar ţi-aduce aminte că sturionul e porcul pescarului din Deltă. Un bol de midii de Marea Neagră în cochilie, cu sos franţuzesc de vin, coniac, smântână şi o brumă de usturoi, la 50 de lei pentru două persoane, te teleportează la Vama Veche!
Încă o pălincuţă pică bine odată cu un borş pescăresc de caras, la a cărui zeamă au contribuit echitabil cu capul, la propriu, încă nouă peşti: crap, şalău, cegă, calcan, lufar, somn, chefal, hanus şi scrumbie! Preţ ridicol: 12 lei! O baterie de Crâmpoşie de Drăgăşani, la 70 de lei, de pe moşia lui Mugur Isărescu, te face să te simţi ca un Guvernator peste un zargan de juma’ de metru, perpelit pe plită cu sare marină grunjoasă.
Îţi vine să-l pupi în cioc înainte să-l dezosezi de unicele sale oase verzi! Iar o „pană” de păstrugă - un cotlet de „acipenser stellatus” la grătar, îmbibat apoi în sos cu roşii, ulei de măsline, vin, coniac, sărat şi piperat, presărat cu rozmarin şi busuioc mai cere doar un taxi, să te ducă acasă!
Un acvariu în farfuria ta
La Mama Leone, de pe strada Povernei, din Capitală, mănânci peşte ca la mama lui acasă. Au şi sofisticăreli cosmopolite, dar piesele de rezistenţă sunt tot preparatele din înotătoare autohtone, fie ele de mare sau de Dunăre. „Ciorba de peşte cu apă de Dunăre e un mit! Nu e sănătoasă!”, e sigur pe el cârciumarul de la mama peştelui. La urma urmei, e mangaliot şi dacă nici la Ma
