Amintiri despre creatorul UTA-ei și legenda arădeană, povestite de profesorul Dionisie Piros – ultimul episod
Ajungem la sfârșitul discuției purtate cu profesorul Dionisie Piros într-o zi de sfârșit de ianuarie. Ne întoarcem la punctul care a declanșat această serie de interviuri, baronul Francisc Neuman. E personalitatea cu cel mai important loc din istoria UTA-ei, creația lui sută la sută. Cât timp a fost în fruntea ei, echipa a făcut legea în România. După ce comunismul i-a luat totul, UTA a continuat să meargă mai departe tot datorită baronului, fabrica pe care a condus-o a fost sprijinul team-ului îmbrăcat în alb și roșu vreme de cinci decenii, până a fost înghițită de tranziția care a schimbat chiar și ce a mers și a definit România. Dar toate eforturile făcute de comuniști să șteargă din memoria colectivă un om de calibrul lui Francisc Neuman au eșuat. Făcuse mult prea mult pentru ca Aradul să-l poată uita, deși ulterior numele său n-a mai avut voie să fie amintit public când a venit vorba de UTA. Și, fără a folosi vorbe prea mari, pentru că nu-i cazul, de partea baronului sunt faptele, Aradul trebuie să știe că nu are voie să-l uite vreodată pe omul care i-a oferit cel mai de preț cadou. Chiar dacă ultimii ani au fost nedrept de grei, de la înființare și până acum UTA a fost pentru arădeni mai mult decât o simplă echipă de fotbal. Iar pentru tot, baronul merită o reverență adâncă. Din partea tuturor. Și tot un gest de mulțumire i se adresează și profesorului Dionisie Piros, martor la începuturile UTA-ei.
- Simțea că va trebui să plece?
- El s-a așteptat la ce va fi. Cu ocupația nouă, și-a dat seama că nu poate să reziste sistemul capitalist foarte mult. În 47 erau deja greve în fabrică, muncitorii au ieșit în stradă, un șef al sindicatului a fost și omorît, era un mare scandal. Avea deja neplăceri, a început să scîrțîie, apăruse partid
