Niscaiva felioare de pâine de casă, crocante, cu ulei de măsline şi oregano, uşor picante, din partea casei, merg la fix cu o sondă cu un Uzo lăptos, la nouă lei. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU

Ca să nu bem chiar pe stomacul gol o Mezadakia, nişte gustărele reci şi calde au fost urmarea firescă. Un Saganaki Kefalotiri – un caşcaval tras în unt la tigaie, la 18 lei, cu nişte felioare de Pasturma – pastramă de vită în crustă de chimen şi un platou de plăcinte cu: brânză, carne, praz şi inegalabila Spanakopita – evident cu spanac, ne-au colorat orizontul cu albastrul Egeei. O supă Podi, de rasol de porc, cu oţet şi usturoi, la 19 lei, a picat la ţanc.

În loc de Retsina, vinul grecesc cu aromă de răşină, am preferat un Chianti Classico, din 2009, al vecinilor de dincolo de Marea Ionică, la 110 lei. Alături de un Souvlaki, clasicele frigărui condimentate de pui, porc şi kebap de viţel şi berbecuţ, la 29 de lei. Salata a fost un fel separat: un mix de salată verde, lollo roşie şi blondă, ruccola, brânză cipriotă Halumi la grătar şi legume aşijderea dreasă cu o cremă de acetto balsamico şi miere.

Piesa de rzistenţă abia acum a urmat: Arnaki Sto Fourno – o pulpă de miel la cuptor cu cartofi îmbătaţi cu vin roşu şi condimente din munţii Epir 50 de lei, la doi inşi, pare puţin... Un Ianniotiko cu ciocolată, un cataif grecesc la 18 lei le-a făcut în ciudă turcilor alături de o cafea grecească pe care de o bei la Stambul are alt nume. Efharistume poli, itan iperoho!

Un loc pentru „iniţiaţi”

Restaurantul Discret, de pe Eminescu, arată ca o sufragerie de greci de început de secol XX. Vitrinele cu porţelanuri şi paharele de cristal îţi aduc aminte de servanta unei cucoane pretenţioase. În surdină, se aude muzică populară grecească. E localul perfect pentru un prânz de afaceri sau o cină romantică. Nu e chiar locul unde îţi vine să spagi farfurii pe ritmuri