Goţii, hunii, gepizii, avarii, slavii, bulgarii, ungurii, pecenegii, cumanii, tătarii şi turcii sunt popoarele migratoare care au trecut pe teritoriul patriei noastre în drumul lor din spaţiul asiatic către occidentul bătrânului continent. În acele vremuri, călugărul Rogerius scria al său cântec de jale (Carmen Miserabilae), încercând să curpindă în cuvinte felul în care aceşti migratori ruinau – sub copitele cailor şi sub ascuţişul săbiilor – orice formă de civilizaţie pe care romanii o edificaseră, într-o mie de ani, pe atât de râvnitul teritoriu european. Fireşte, dacă Imperiul nu se găsea în pragul declinului, hoardele migratorilor n-ar fi avut nici o şansă de a pătrunde în Europa, fiind strivite la primul val roman. Aşa însă, din cetate în cetate, migratorii au cucerit tot ceea ce le stătea în cale. Oraşe, castre, temple, apeducte, amfiteatre, drumuri, terme şi alte asemenea elemente de civiliaţie au fost făcute una cu pământul, iar continentul european a fost dat înapoi, pe scara istoriei, cu cel puţin cinci sute de ani. Astăzi, Europa îşi reface frontierele de apărare în calea migratorilor: Schengen-ul este ultima frontieră a Uniunii Europene, precum era odinioară Zidul lui Hadrian în Anglia sau Valul lui Traian la noi. Ultimii migratori? Fireşte, ţiganii din România şi din Bulgaria. Ei au înconjurat Parisul, Roma şi alte mari capitale europene cu cele mai insalubre habitaturi posibile, dovedind întregii lumi civilizate că n-au nici măcar vocaţia sedentarităţii. Şi tot ei au împănat marile metropole europene cu cerşetori, muzicanţi şi spălători de parbrize, toate acestea contribuind la distrugerea confortului urban de tip occidental. Pe cale de consecinţă, cetăţenii europeni şi-au luat măsuri fireşti de auto-apărare: România şi Bulgaria nu vor fi acceptate în spaţiul Schengen până când nu-şi vor rezolva problema ţiganilor la ei acasă. Fireşte, nici o canc