A scrie despre China în secolul XXI înseamnă mai întâi să efectuezi un laudatio pentru performanţele economice ale marelui stat asiatic. Apoi, trebuie să te entuziasmezi de creşterea puterii Beijingului în lume, şi în final să ajungi la o concluzie: în(tre) 2030 - 2050 China va fi marea putere a lumii.

Iată, stimaţi cititori, cum se poate scrie după şablon un text despre marele actor al politicii mondiale din Orientul îndepărtat. Este nu doar greşit, ci şi jignitor faţă de China, precum şi faţa de inteligenţa omului normal. Chiar dacă nu toţi au beneficiat de educaţie la Oxford sau Cambridge, normalitatea ne permite să judecăm statele într-un mod complex, din care vom exclude ceea ce ştim sigur că nu ştim: puterea militară şi diplomatică a acestora. În rest, anumite date ne sunt cunoscute, şi cu puţină raţiune, putem trage anumite concluzii care să se dovedească corecte şi confirmate de realitate.

Despre China se pot găsi nenumărate materiale de studiu, care ar putea compensa parţial absenţa unei vizite în marea ţară. Autorul acestor rânduri are, în format tipărit sau electronic, peste 80. Totuşi, este de remarcat faptul că multe dintre acestea rămân repede în umbra realităţii, deoarece creşterea economică chineză face ca autorii să nu poată să menţină acest ritm. De aceea, pentru analiză am folosit, cel puţin în final, această carte, apărută în ianuarie:

Totuşi, nu este rostul de a scrie aici un articol de specialitate, cu bibliografie pe 3 pagini, şi pe care să îl critice în alte 30 de replici specialiştii în geopolitică sau relaţii internaţionale. Textul pe care îl propun este mai scurt, şi va înceerca să răspundă la această întrebare, încercând să nu ofere mai întâi răspunsul, iar apoi căutând doar acele ipoteze care se potrivesc.

Cele trei direcţii ale Chinei

Marea putere a Chinei stă în atitudinea activă pe care a îmbrăţişat-o dup