Adriana şi Camelia, surorile mai mari ale Oanei Zăvoranu, au pierit împreună cu bunicii lor în cutremurul din 4 martie 1977, de la care mâine se împlinesc 36 de ani. Adriana şi Camelia, surorile mai mari ale Oanei Zăvoranu, au pierit împreună cu bunicii lor în cutremurul din 4 martie 1977, de la care mâine se împlinesc 36 de ani.

În fiecare an, pe 4 martie, Marioara Zăvoranu (64 de ani) are o cumpănă. E ziua în care i-au murit, la cutremurul din 1977, patru persoane dragi: părinţii şi două fete, gemenele Adriana şi Camelia, surorile mai mari ale Oanei. Copilele aveau 9 ani şi jumătate când au pierit sub dărâmăturile blocului Casata, din centrul Capitalei. Acum, la 36 de ani de la tragedie, mama Oanei se pregăteşte să treacă printr-un alt moment sfâşietor. După Paşte, femeia vrea să mute osemintele fiicelor, dar şi pe cele ale părinţilor săi, din cimitirul de la Domneşti, unde se află acum, în cel pe care-l deţine în cartierul Berceni din Capitală...

Libertatea: Au trecut 36 de ani de la cutremurul din ’77, când v-aţi pierdut gemenele şi părinţii. Cum aţi reacţionat atunci, cine v-a dat vestea?

Marioara Zăvoranu:Nu a trebuit să mă anunţe nimeni. Eu locuiam la câteva blocuri distanţă de cel în care stăteau părinţii mei, iar gemenele erau la ei. Imediat ce s-a oprit cutremurul, am simţit un gol în stomac şi am fugit spre casa părinţilor mei. Eram în halat şi cu Oana în braţe. Căzuse blocul Dunărea, căzuse Scala, aproape tot centrul era distrus, era mult praf, multe dărâmături, oamenii urlau de durere... A fost un adevărat coşmar. Am stat două zile şi două nopţi în faţa blocului Casata, până i-au scos militarii pe ai mei de sub dărâmături. N-am vrut să plec până nu i-au găsit.

Nelu Bănicioiu, soţul dv., unde era atunci?

În ziua cutremurului tocmai îl externasem din spital. El era acasă, cu noi, când s-a întâmplat nenorocirea.

Când treceţi pr