Citesc cu groază informaţiile apărute despre presupusele concedieri colective şi am senzaţia stupidă a retrăirii – într-un fel sau altul – a unei astfel de situaţii. Cam la fel au decurs lucrurile şi în cazul creşterii birurilor locale. S-a ieşit întâi în presă, spunându-se că nu se pune problema majorării; apoi, printr-o mişcare magică, ni s-a arătat degetul (ne)potrivit. Acum, probabil dintr-un exces de zel, funcţionarii Ministerului Economiei au postat un proiect de O.U.G. pe site-ul instituţiei lor. De ce l-au postat? Fiind deja conceput, era normal să fie postat spre a-l vedea electoratul – au gândit funcţionăraşii de acolo. Şi noi credem că e normal să existe transparenţă în actul decizional la orice minister (din alea vreo 25 existente, că trebuie mulţumiţi oamenii implicaţi în sistemul electoral, nu?), doar că în cazul acesta, independent de voinţa postacilor materialului, s-au sesizat şefii ai mai mari. Nu, nu vă gândiţi neapărat la săracu’ Vosganian – poet armean boem, filosof modern al politicii liberale. E vorba de adevăraţii câştigători ai alegerilor din decembrie răposat, pesediştii, care vor măsuri cât mai populiste. Ei le numesc „de protecţie socială”, sună mai bine la stomacul românilor, rupţi în gură de guvernările trecute.

Degeaba a apărut premierul pe post şi spune că aşa ceva nu s-a discutat: din moment ce oamenii ăia au postat proiectul, e clar că OUG-ul respectiv era gândit şi la un pas de a fi pus pe tarabă. De ce afirmăm asta? Îi zice Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului, corect? Acordându-i-se titulatura asta, înseamnă că urma să apară sub girul guvernului în funcţie, corect? Cine conduce guvernul? Nu, nu dvs., deşi poate era mai bine. D-l Ponta e premier, deci şef de guvern. Nu cred că liberalii de la Economie – cu tot aerul boem al lui Vosganian – încropeau proiectul respectiv, îi puneau antetul şi-l lăsau liber pe net, dacă nu s-ar