Hipofagia la români – Reglementări pentru punerea în circulaţie a cărnii de cabaline

Două au fost raţiunile pentru care, spre sfârşitul anului 1912 şi începutul celui următor – adică, în urmă cu exact un secol - în România s-a reglementat punerea în circulaţie a cărnii de cal, pentru consumul populaţiei. Pe de o parte, erau cererile repetate ale comunităţilor musulmane din Dobrogea (tătară şi turcă) de a li se da voie să sacrifice şi să consume carne de cal, aliment care e permis de religia musulmană (spre deosebire de carnea de porc, care e interzisă). Pe de altă parte, vorbim despre prezenţa unui număr mare de muncitori străini – numai în Capitală erau peste 15.000 –, care la rândul lor proveneau din zone unde consumul cărnii de cal nu era prohibit (Italia şi Franţa, în chip deosebit). Ei cereau autorităţilor să permită vânzarea cărnii cabalinelor, motivând atât prin “beneficiile alimentare” ale hipofagiei, cât şi prin “beneficiile economice”, căci această carne era mai ieftină decât cea de vită, porc sau oaie.

Prima măcelărie autorizată să vândă (şi) carne de cal a fost deschisă “în dosul halei de peşte din Piaţa Ghica-Vodă”, în ziua de 5 decembrie 1912, şi peste 200 de persoane au venit, la orele 8 dimineaţa, să vadă “cum vor merge lucrurile” şi nu puţini au fost cei care, din curioşi, s-au transformat în cumpărători, Astfel, doar în primele două ore, măcelarul de la “debitul din Ghica-Vodă” a vândut peste 200 kg de carne de cal şi peste 50 kg de mezeluri pregătite din carne de cal.

Inaugurarea primei măcelării pentru carnea de cal

Bineînţeles, evenimentul i-a provocat şi pe jurnaliştii epocii, care au considerat că punerea în vânzare a cărnii de cal s-ar putea înscrie în categoria... “breaking news” (cum am zice azi). Au fost de faţă, au luat pulsul “afacerii” şi s-au grăbit în redacţie să-şi scrie reportajele. Iată