Aşa cum era, probabil, de aşteptat, pentru cei mai puţin visători dintre oamenii realităţii de azi, pentru noi nu este loc în spaţiul Schengen, pentru noi nu e momentul, deocamdată, pentru o asemenea promovare pe scara socială a lumii. Suntem consideraţi, în continuare, prea slabi pentru aşa o scenă dinamică. Şi cel mai trist este tocmai faptul că nu prea avem argumente cu care să dovedim contrariul. Probabil că mai avem de rezolvat prea multe pe aici, prin mica noastră ţară cu probleme de mare anvergură, probabil că mai trebuie să dovedim, de o mie şi una de ori, în faţa celor care sunt cu adevărat puternici, că suntem pregătiţi pentru acest moment pe care unii îl aşteaptă şi-l curtează de ani şi ani. E curios şi ar putea fi amuzant, dacă n-ar fi trist, cum, una peste alta, dacă tragem linie şi privim înapoi, imaginea ţării dincolo de graniţă se degradează tot mai mult, oricât ne-am amăgi că nu este aşa. Cum suntem noi buni numai pentru a-i servi pe ceilalţi! Cum s-a împrăştiat vestea că, în România, corupţia este în continuare o problemă majoră, cum s-a aflat peste tot că politica noastră merge aşa cum merge, cum s-a dus zvonul că, în frumoasa şi trista noastră patrie, e uşor să manipulezi şi să provoci verdicte convenabile! Germania, ţara care se opune aderării, vrea să lupte împotriva migraţiei şi a sărăciei. De parcă noi n-am vrea acelaşi lucru! Noi, cei fără putere de decizie. Dar şi unii dintre ei, cei care au în mâini destine şi viitoare pagini de istorie.

Până să se afle şi această ştire, care ne descurajează şi ne mai trage un pic înapoi, şi care s-ar putea să ţină câteva zile prima pagină a actualităţii, printre veşti despre carnea de cal şi carnea de vacă, printre câteva crime odioase şi câteva focuri de armă în plină noapte, s-a anunţat şi un mic cutremur în Vrancea, care nu avea cum să nu atragă atenţia, tocmai acum, la atât de mulţi ani de l