Recent, ministrul de Externe al Romaniei, Titus Corlatean, a simtit cum il ia gura pe dinainte, lansand ideea ca, daca Europa ne tot ia la bani marunti, Romania nu va mai fi interesata sa intre in spatiul Schengen.
Dimensiunea gafei se vede in primul rand punand fata in fata nonsalanta exprimarii lui Corlatean cu eforturile mai multor guverne anterioare de a pregati conditiile grele necesare ca sa aderam la Schengen, nu ca sa ne doara-n cot.
Pe vremuri, erau altfel de oameni
Episodul a continuat, cand Corlatean a cautat s-o dreaga printr-o noua gafa, care nu se potriveste deloc cu precizia din limbajul unui diplomat: "nu spune nimeni ca nu vom mai fi interesati de spatiul Schengen, insa aceasta este o tinta miscatoare".
Si, in ciuda acestei afirmatii, a sustinut ca "ne vom bate pana la capat". Sa te bati pana la capat pentru o tinta miscatoare e ca si cum ai da cu pumnul intr-un nor de fum.
N-as continua fara sa observ ca nu totdeauna ministrii nostri de Externe au fost incurcati la vorba. Pe vremea cand n-aveam nici ministri, nici ambasadori, ci simpli agenti, printul Ion Ghica era primit fara niciun drept, dar cu toate onorurile, ca reprezentant al domnitorului Cuza la marile cancelarii europene.
Ne-a ramas in scrisorile lui catre Vasile Alecsandri emotionanta intalnire a lui cu "cancelarul de fier", Bismark, care i-a ascultat doleantele si a promis sa le dea curs, desi Romania acelor vremuri nu putea fi reprezentata oficial in fata Europei, decat numai prin puterea suverana - Imperiul Otoman.
Ion Ghica se impunea doar prin personalitatea si cultura sa exceptionala.
Sunt emotionante contactele discrete ale lui Mihail Kogalniceanu, care in preajma razboiului din 1877, se ocupa cu delicata misiune de a pregati viitoarea independenta, tot in calitate de simplu agent. Agentu
