Una din activităţile nocturne agreate de viitorii intelectuali ai patriei care se află la studii în oraşul nostru este „învăţatul nocturn“. Şi pentru că momentele astea merită imortalizate aşa cum se cuvine, cluburile oraşului îi atrag cu fel de fel de petreceri. De „destresiune“, cu DJ-iţe topless, cu cover-uri pe bandă rulantă meşterite de diverşi muzicanţi tocmiţi ca la piaţă, cu imitatori de Seinfeld care turuie despre femei şi droguri în penibilităţile numite „stand up comedy“-uri de pe la noi, cu preţuri studenţeşti şi cockteiluri gratuite primilor o sută de clienţi şi lista poate continua la nesfârşit. Pe scurt, „cu de toate“, fiindcă multora le place şaorma asta.

Printre altele, studenţii adoră spuma. Şi nu e vorba aici de cea de căpşuni, ci aceea care se revarsă dintr-un tun în cantităţi industriale. Atunci când undeva se anunţă Spuma Party, omuleţii se înghesuie cu mic cu mare. La îndemnul MC-ului învăţăceii se apleacă pe jos şi „culeg“ spumă. Pentru a – i mânji pe toţi cei aflaţi în jurul lor. Odată cu înaintarea în timp, graţie alcoolului îngurgitat cu multă largheţe, cei curajoşi se poziţionează direct în bătaia tunului. Spre dimineaţă, când e la modă „să te rupi“, lumea se aruncă pe jos, pentru a face o baie în spumă, ca la carte. Că doar studenţii „au carte“, nu?

Distracţia asta a viitorilor intelectuali are musai şi un fundal sonor cunoscut. Adică piesele alea pe care le ştie orice posesor de maşină cu numere de MH, mă-nţelegi, hituri. Din acelea care rulează zi şi noapte peste tot. Alea pe care le auzi în orice şaormărie respectabilă. Muzica aceea care cică este detestată chiar şi de cei care se află în pupitrul tehnic al locurilor populate de studenţi. Ştiţi voi, tonomatele alea umane care au rolul de a amesteca „pe bătaia“ unui soft giga de melodii „dă la radio“. Chiar dacă fiecare mega – petrecere studenţească e la fel, lume