Petria Prepeliţă este avocat în cadrul Baroului Vrancea de aproape trei decenii. Deşi s-a visat medic în copilărie, a absolvit Liceul Pedagogic, mai apoi a ales Dreptul la îndemnul unei verişoare, alegere cu care se mândreşte. Mărturiseşte că primul an ca avocat a fost greu, având ca îndrumător un avocat exigent, care a format-o inclusiv pe plan familial. Fiul său, Dragoş Prepeliţă, avocat în Baroul Vrancea, este mândria şi pasiunea sa. Iubeşte lectura, călătoriile şi tinerii în preajma cărora îi place să îşi petreacă timpul. Dincolo de o profesie solicitantă, de o viaţă plină, avocata Prepeliţă susţine că echi-librul şi armonia în familie sunt reţeta unui om împlinit.

Reporter: De când sunteţi avocat?

Avocat: Sunt avocat de la 1 septembrie 1983 când am intrat prin repartiţie guvernamentală în Baroul Vrancea. În prealabil am absolvit cursurile Facultăţii de Drept, din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

Rep.: A fost visul dumneavoastră să deveniţi avocat?

Av.: Eu m-am visat medic, în copilăria mea. Am vrut să fac Liceul Sanitar la Galaţi, dar părinţii m-au convins să rămân acasă, la Focşani, eu fiind din Petreşti. Am dat examen la Liceul Pe-dagogic, dar anul acela au fost patru locuri pentru clasa de învăţătoare maistră cu şcolarizare la Galaţi. Şi tot la Galaţi am ajuns…Fiind absolventă de Liceu Pedagogic, m-am visat apoi profesor de istorie. O verişoară a mea, care era studentă la Iaşi, m-a sfătuit să dau la Drept. Exa-menul îl dădeam la aceleaşi materii. În anul 1979 am intrat la Drept şi am terminat în anul 1983. Când am intrat eu în Baroul Vrancea erau 19 avocaţi. Am venit eu şi o altă colegă şi eram 21, dintre care patru stagiari.

Rep.: Cum aţi trecut prin anii de facultate?

Av.: Eu am avut întotdeauna o predilecţie către citit. Sunt curioasă, îmi place să aflu cât mai multe. Provin dintr-o