Cartea profesorului Lucian Boia "De ce este România altfel?" (Humanitas, 2012) este un eveniment cultural. Pe scurt: merită citită de către oricine doreşte să înţeleagă istoria recentă a României. În cele ce urmează, nu am să fac o recenzie a cărţii profesorului Boia, ci doar am să formulez observaţii punctuale.
Prima observaţie: nu sunt sigur că ştiu ce înseamnă "altfel". La limită, toate ţările sunt "altfel". Cehia este "altfel" decât Slovacia. Scoţia - "altfel" decât Anglia. Belgia este "altfel" decât Olanda. Însă nu la acest gen, logic, de alteritate cred că s-a referit d-l Boia. Dacă înţeleg bine perspectiva sa, "altfel" înseamnă, de fapt, "cu totul altfel".
Dar chiar şi acest "cu totul altfel" poate fi interpretat în maniere diferite. O temă tradiţională în istorie şi în teoria politică este aceea a "excepţionalismului". În această cheie, Franţa este "cu totul altfel" pentru că este cu adevărat excepţională. Sau Marea Britanie. Sau Elveţia. Ori Statele Unite.
Altă cheie de lectură a acestui "cu totul altfel" este aceea a excentricităţii. Termenul este folosit de autor chiar în deschiderea cărţii. Însă despre care ţară nu s-a spus că are o istorie curioasă, unică, sau cu aspecte "extravagante"? - (termenul este tot al autorului nostru).
Iată ce înţeleg eu: profesorul Boia se referă la un gen de modernizare ratată sau dramatic deturnată. Dacă am dreptate, atunci cartea sa aparţine unui gen destul de interesant. Despre istoria Germaniei, de exemplu, s-a susţinut că formează "o cale aparte" (Sonderweg), în raport cu aceea a altor state europene. Şi Rusia a fost analizată din această perspectivă.
A doua observaţie: cartea nu este de analiză comparată. Nu aş dori ca aceasta să fie considerată ca o critică, ci mai curând ca o constatare. Nu este corect să îi reproşezi unui autor că nu a scris exact despre ce crezi tu, cititorul, că este
