Împotriva deponentului român, inflaţia a mâncat tot câştigul din dobânzi anul trecut, şi a mai lăsat şi pierderi. Depozitul bancar nu te mai protejează de „maladia perfidă”, când dobânzile sunt real-negative.

Anul trecut a fost unul în care inflaţia s-a situat peste dobânzile plătite de bănci la depozite. În timp ce dobânzile la depozite au scăzut, economisirea a avut de suferit şi din pricina creşterii ratei anuale a inflaţiei, această “maladie perfidă, care trebuie tratată cu maximă seriozitate”, după cum declara recent guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

Pentru a calcula câştigul/pierderea reală din economisire, metoda corectă este compararea dobânzilor la depozitele noi din trecut cu evoluţia inflaţiei în aceeaşi perioadă de timp.

În luna ianuarie 2013, rata anuală a inflaţiei (preţurile raportate la ianuarie 2012) a fost de 5,97%. În ianuarie 2012, băncile plăteau, în medie, o dobândă de 6,67% la depozitele noi la termen de până la un an pentru economisirile populaţiei. Dobânda nu este însă netă de impozit. Statul român impozitează economisirea cu o cotă de 16% aplicată câştigurilor din dobânzi. Astfel că dobânda netă plătită de bănci pentru depozitele noi în ianuarie 2012 era de 5,6% – peste un punct procentual din dobândă merge la stat.

Cei care au economisit timp de un an la acest nivel de dobândă au făcut-o cu o pierdere reală de aproximativ 0,4%. Dacă mai sunt luate în calcul şi comisioanele băncilor pentru retragerile de numerar – deloc neglijabile în unele cazuri – nivelul real al dobânzii plătite s-ar putea să fie şi mai mic.

Datele privind dobânda medie la toate depozitele noi (indiferent de maturitate şi de deponent, inclusiv firme), arată că şi fără aplicarea impozitului de 16%, rata bonficată în ianuarie 2012 de 5,82% a fost sub inflaţia din ianuarie 2013.

Evoluţia inflaţiei pe o perioadă de un an de zile este destul