În fotografia care îl înfăţişează, Lenin apare aşezat într-un scaun cu rotile, fără să îşi poată mişca braţele şi cu ochiul drept deschis într-un mod straniu, care trădează hemiplegia. Suntem în vara anului 1923, iar Lenin, faimosul revoluţionar rus şi fondator al URSS, nu este decât o umbră a bărbatului dinainte.

Totul a început cu doi ani mai devreme, în 1921, se arată într-un articol publicat pe site-ul lemonde.fr.

Vladimir Ilici Lenin avea 51 de ani. Suferind de dureri de cap şi insomnii, dovedea dificultăţi în a menţine ritmul obişnuit de lucru. Un alt semn îngrijorător: el, care totdeauna fusese un bun orator, avea uneori probleme în a-şi găsi cuvintele.

În mai 1922, este victima primului accident vascular cerebral, în urma căruia îşi revine după câteva luni. În decembrie, este lovit de un al doilea atac cerebral care marchează finalul carierei sale politice şi, în acelaşi timp, îi paralizează partea dreaptă a trupului. În martie 1923, un al treilea atac cerebral îi fură posibilitatea de a articula cuvinte.

Lenin moare pe 21 ianuarie 1924, la vârsta de 53 de ani. Cauza directă a decesului nu a fost aflată nici până astăzi. Autopsia a arătat că accidentele vasculare cerebrale au fost provocate de o gravă ateroscleroză care îi afectase arterele cerebrale. În timpul autopsiei, unul dintre medicii săi a constatat că una dintre arterele sale scotea un sunet straniu, de parcă ar fi fost fosilizată.

Dar ce ar fi putut provoca moartea unui bărbat puţin trecut de cinzeci de ani, care ducea o viaţă sănătoasă? Lenin nu fuma şi interzicea oricui să aprindă o ţigară în prezenţa sa, făcea exerciţii fizice, bea alcool în cantităţi moderate şi nu era obez. Se pare astfel că înlăturase cei mai mulţi factori de risc.

În 2004, trei medici israelieni au publicat un studiu în care îl diagnosticau pe Lenin. Pentru ei, problemele neurologice