«Ce mai faceţi?» este un proiect jurnalistic de salut. «Tare-aş vrea să fac o piesă plecând de la conversaţiile telefonice, reale, consemnate, dintre Emil Cioran şi Eugen Ionescu (când acesta se afla într-o clinică de dezalcoolizare în Elveţia). »
Cu ce vă ocupaţi în 2013?
Virgil Tănase: Ce mai fac ? Ce-ntrebare în ziua de azi ! Da' mata ? Păi vezi… !
Altminteri, ca tot omul (de rând, adică Om), plugăresc de la o chirie la alta. Mă bucur că azi e câta lumină dincolo de fereastră. Şi scriu pe apucate (ca să nu spun « pe furate », sustrăgându-mă de la obligaţia de a participa cu sudoarea frunţii la menţinerrrrea şi înflorrrirea echilibrrrrelor financiarrrre ale lumii liberrrre şi multilaterrrral dezvoltate).
Scriu, spuneam, (în româneşte, curios să văd ce scriitor aş fi fost dacă rămâneam în dulce limba mea care mă duce ca apa Dunării), un roman pe care-l cheamă Mersul trenurilor. Aştept ediţiile braziliană şi japoneză ale cărţii despre Dostoievski publicată anul trecut la Gallimard – şi voi pune în scenă la toamnă Crimă şi peseapsă (o adaptare pe care am scris-o acum câţiva ani, jucată în 2010 la Luxemburg).
Încerc să dau un final mai vrednic unei piese scrisă anul trecut despre « extravaganta răpire a celei despre care nimeni nu ştia că este nora papii » (comedie care întregeşte cu aspecte occidentale lumea românească de azi, jucată anul trecut la Teatrul dramatic de la Galaţi : Fiarele).
Şi tare-aş vrea să fac (în dorul lelii, pentru că nu se va putea juca decât peste 70 de ani, când aceşti autori vor intra în domeniul public şi moştenitorii nu se vor mai putea împotrivi) o piesă plecând de la conversaţiile telefonice (reale, consemnate) dintre Emil Cioran şi Eugen Ionescu (când acesta se afla într-o clinică de dezalcoolizare în Elveţia).
Cine/ ce anume v-a tăiat răsuflarea (de indignare, de încîntare...) în ultima vreme? @N_
