„Fumaţi hârtia Creangă sau daţi dracului tutunul!” Acum 174 de ani, la 1 martie, se năştea la Humuleşti cel care avea să devină cel mai important povestitor român din toate timpurile. Cum biografia sa este cunoscută şi din manuale şi din „Amintiri”, astăzi ne oprim la anul 1872, cel mai greu din viaţa sa, când este dat afară din cler şi din învăţământ, iar soţia îl părăseşte, lăsându-i şi copilul de 6 ani. Despre acest episod ne povesteşte scriitorul Constantin Parascan, cel care a trăit o viaţă la bojdeuca din Ţicăul Iaşilor. ”A fost un episod foarte dureros pentru el. Superiorii lui pe linie ecleziastică îi reproşau că are o familie dezbinată şi că solicita să i se acorde divorţul de soţia sa, Ileana. Însă adevărul este că aceasta îl inşela cu nimeni altul decât cu stareţul Mănăstirii «Golia», Isaia Vicol. Când Creangă a aflat acest lucru, şi-a confruntat soţia, iar aceasta a plecat definitiv, lăsându-i lui şi copilul de şase ani. Autorităţile bisericeşti nu erau dispuse să recunoască întâmplarea, astfel că, de aici inainte, vor urma tot felul de pretexte pentru îndepărtarea lui din rândurile clerului. Se va spune că are o conduită nepotrivită pentru un slujitor al Bisericii, pentru că frecventează piese de teatru, pentru că se tunde, deşi acest lucru era conform regulamentelor… Ba încă s-a mai spus despre el că tragea cu puşca după ciori în jurul Mănăstirii «Golia», fapt cu totul neadevărat. Astfel că, în 1872, va fi caterisit pentru totdeauna, după cum se spune în documentul cu pricina, şi, pe deasupra, dat afară şi din locuinţa de la Golia, şi din învătământ. Pe atunci, biserica era implicată în administrarea Ministerului Instrucţiei Publice şi al Cultelor, astfel că diaconul şi învăţătorul Creangă a rămas fără cele două slujbe ale sale şi fără locuinţă. Iată şi memoriul lui Creangă, adresat ministrului învăţământului de la acea vreme, memoriu la care, se întele