SERTARUL CU APLAUZE. Poeta ne-a oferit un interviu despre 1990, despre memorie, despre Memorialul de la Sighet, despre comunism şi postcomunism, despre politică, despre intelectuali şi idei, despre dragoste şi despre poezie.

Octombrie 2012: Ana Blandiana ne-a oferit un interviu cum nu a mai fost altul înainte. Ideile doamnei au ajuns în această toamnă la o maturitate de necombătut. Ana Blandiana spune că a rezistat prin naivitate. A luptat în fiecare zi să şi-o păstreze. Am tot sunat-o pe Ana Blandiana în dimineaţa aceea. Ştiam că nu se simte prea bine. A doua zi urma să se interneze şi să fie supusă unei operaţii chirurgicale, nu foarte complicate, dar orişicât. Şi Ana Blandiana nu răspundea. Am pornit, totuşi, spre sediul din Bucureşti al Fundaţiei „Academia Civică”. Poeta avea telefonul închis şi concentrată la ce avea de scris a şi uitat să îl mai consulte. Şi adevărul e că tot clachează telefoanele astea noi! Ana Blandiana nu s-a enervat, nu a hulit, cum am fi făcut noi, ceilalţi, ci s-a mirat cu o sinceritate de care doar poetele sunt, uneori, capabile. „Extraordinar! Chiar e închis!” . Şi asta a fost. Am vorbit cu Ana Blandiana despre 1990, despre memorie, despre Memorialul de la Sighet, despre comunism şi postcomunism, despre politică, despre intelectuali şi idei, despre dragoste şi despre poezie, pentru care se pare că - slavă zeilor! - încă nu e prea târziu.

Partea I: în care Ana Blandiana dă un deceniu din destinul ei celorlalţi

O să scriem mai multe articole prin care vom încerca să descriem diferite tipuri de conflict din societatea românească. După 2007, de la aderarea la Uniunea Europeană, parcă ne lipseşte un proiect comun, parcă nu mai avem un catalizator de energii. Nu credeţi?

Ba da, deşi tocmai acum ar fi trebuit să avem.

Suntem foarte departe de a avea o idee despre cum va arăta viitorul nostru în 2030 sau chiar ma