Nu demult, rula pe micile ecrane o reclamă. Un băieţaş îşi pregătea emoţionat inelul pentru cererea în căsătorie, când primeşte un telefon prin care e anunţat că s-a îmbogăţit. Într-o secundă, îşi dă arama pe faţă, iar din îndrăgostitul temător devine un mascul dur, spunându-i celei curtate: „Auzi, ia cere-mă tu!”.

La fel se întâmplă şi cu politica românească în aceste zile. Ministrul de Externe s-a transformat într-un adevărat leu, cu privire fixă şi verb tunător. De la alura de elev urecheat – pe drept cuvânt – la întâlnirea din vară cu Comisarul European pe Justiţie, Domnia Sa a parcurs paşi gigantici de triplusaltist, din funcţie în funcţie, ajungând acum să ceară explicaţii pentru notele proaste pe care guvernul din care face parte le primeşte constant. Apoi ne informează că intrarea în spaţiul Schengen nu mai este o prioritate, când integrarea temeinică în Europa a fost mereu unica noastră şansă, ratată constant şi programatic din motive de mineriade, corupţie, proasta funcţionare a justiţiei şi nerespectarea angajamentelor asumate.

Nimic nu-i nou sub soare. Prezenta învârtoşare reprezintă doar reluarea unei politici catastrofale pentru România, care aminteşte de momentele în care Ceauşescu se cocoşea, propunând să trimită Germaniei ajutoare pentru minerii din Bazinul Ruhr, în timp ce în ţară se murea de foame. La fel, revine în atenţie tema „bunelor relaţii cu lumea arabă”, doar că acum nu mai e vorba de pupături la Telejurnal cu Yasser Arafat, ci de penibila scuză cu oamenii de afaceri din Turcia sau din zona Golfului, care nu pot să investească în România.

Bineînţeles, n-avea cum să lipsească obişnuita manipulare legată de „ţărişoară”, cum că nu putem strânge relaţii cu Republica Moldova din cauza Occidentului rigid. Numai că, în ritmul acesta, nu Moldova va fi alipită ţării, ci invers, şi ne vom petrece concediile sub soarele blând al Siber