Galerie Foto

În fiecare an, la începutul lunii martie, arhitecți și profesioniști din industria construcțiilor, restauratori de clădiri, artiști plastici, critici de artă și redactori ai revistelor de arhitectură se întâlnesc în costum de gală pentru a continua tradiția unui bal ce onorează înființarea Societății Arhitecților din România. Evenimentul a avut loc în ziua de 26 februarie 1891 și în ultimii ani a fost găzduit în diferite orașe ale țării, la Brașov (2009,) Iași (2010,) Sinaia (2011,) și Snagov (2012). Sâmbătă, 2 martie 2013, Opera Naţională Română din Timişoara și-a deschis porțile pentru a găzdui acest eveniment de excepție.

Am să încep aceste rânduri cu proiecția despre un bal de arhitecților în imaginația unui timișorean care a trăit aproape jumătate de viață în afara țării. Mai precis în America, o țară care a dat arhitecturii mondiale The Chrysler Building (arhitect William Van Alen,) The Squibb Building (arhitect Ely Jacques Kahn) sau The One Wall Street Building (arhitect Ralph Walker). Ei bine, balul anual al arhitecților din New York în anul de grație 1931, ținut de The Society of Beaux-Arts Architects, a creat un trend care încă dăinuie în școlile de arhitectură americane: la bal, arhitecții „se îmbracă” în machetele clădirilor pe care le-au proiectat.

Putem să ne imaginăm acest lucru în Mica Vienă, cum este numită capitala Banatului? Prin organizarea la Timișoara a acestui bal, atât Ordinul Arhitecților din România cât și edilii orașului creează o alertă de gradul zero asupra unei condiții ce nu ține doar de restaurarea unei clădiri, ci și a omului care o locuiește. Fotografia arhitecților americani din 1931 sugerează exact acest lucru și faptul că, la noi, astăzi, în 2013, balul a fost precedat de câteva conferințe în care s-a discutat despre ceea ce contează, patrimoniul construit, modul în care se dezvoltă orașul, spa