Guvernele de pînă mai ieri ne-au constrîns la o nemeritată austeritate, practicînd, în acelaşi timp, o blamabilă risipă. Aşa cel puţin ne spun guvernanţii de azi, care promit un început - cît de mic - de bunăstare şi o radicală corijare a risipei.
Nu sunt competent în materie de analiză macro-economică. Sper sincer ca lucurile să meargă în direcţia dorită de toată lumea (adică şi de cei 7,5 milioane de anti-băsişti şi de cei 11 milioane care şi-au dezvăluit, totuşi,prin absenţă, opţiunea de a nu da doi bani pe marile răfuieli de la vîrf). Dar sunt şi cîteva „mici” realităţi care mă contrariază. Unul din risipitorii înfieraţi cu mînie de purtătorii de grijă ai onestităţii naţionale a fost Horia Patapievici. Rangul lui a fost acela de secretar de stat, cu salariul aferent. De locuit a locuit şi locuieşte într-un mic apartament de bloc din Titan. Urmaşul lui, aflat de partea strategilor anti-risipă, şi-a transformat tacit postul din „secretar de stat” în „ministru”, cu salariul aferent. De locuit, locuieşte într-o casă RAPPS. La rubrica „chibzuială bugetară” a contribuit prin înfiinţarea mai multor filiale ale ICR pe teritoriul naţional (rostul ICR-ului fiind difuzarea culturii autohtone peste hotare). Deci mai multe posturi şi mai mulţi bani, pentru nici o „distracţie”. Horia Patapievici nu şi-a publicat, în şapte ani de mandat, nici o lucrare personală la editura instituţiei pe care o conducea. Urmaşul său a reuşit această performanţă la numai cîteva luni de la instalare. Am toată înţelegerea, „colegialitatea şi condescendenţa (sic!)” pentru noul şef de la ICR. Pur şi simplu nu pricep cum e cu” implementarea” unui regim de „economii”.
Guvernul actual are sensibil mai mulţi miniştri decît avea cel de dinainte. Numărul parlamentarilor a sporit pînă la limita de sus a obezităţii instituţionale. Suntem, fireşte, nerăbdători să vedem în ce fel cheltuiala sporită