20.01.2013....o zi istorică în sportul nostru. Am învins, credeam noi, cei din Federaţia Română de Karate, în momentul în care am schimbat Preşedintele!

Dar, de fapt, aveam să constat că am schimbat foarte puţin! Am schimbat doar un "Om"! Pentru că, din păcate, cel mai greu este să schimbi o mentalitate.

Mentalitate care dăinuie de aproape 16 ani şi care este adânc implementată în comportamentul celor care cred că au adus aşa zisa schimbare, mentalitate care este demodată şi care stopează progresul firesc şi normal al Karate-ului din România.

Cred că cei care au ales să schimbe Preşedintele, nu au înţeles că trebuie să se schimbe şi ei: din punct de vedere mental, vizionar şi comportamental. Viitorul ne va aparţine, aşa cum ne dorim, numai dacă vom putea să creăm programe şi proiecte care să ducă în mod real la progresul Karate-ului din România, evident prin Federaţia Română de Karate.

Atunci când am luat decizia de a candida, am luat şi hotărârea de a face din Karate, unul dintre sporturile cele mai cunoscute şi apreciate din România.

Karate, ca sport, înseamnă performanţă, Karate, ca artă, înseamnă viaţă.

Tinerii din România au nevoie de Karate pentru a se educa, modela, echilibra şi, nu în ultimul rând, pentru "Progres". În Japonia se practică aproape în orice familie Arte Marţiale, iar Japonia demonstrează permanent că este în progres!

Sunt sigur că şi noi, românii putem alege să progresăm permanent, cu condiţia de a ne convinge cineva în mod constant să ne schimbăm mentalitatea. Personal, mă consider un Preşedinte de federaţie care vrea să schimbe mentalităţi.