În urmă cu 36 de ani, cutremurul devasta în câteva secunde Craiova. Zeci de oameni şi-au pierdut viaţa, iar peste 800 de persoane au fost rănite. Mişcarea puternică, care a îngrozit la acea vreme Bănia a avut loc la ora 21 şi 22 de minute. Seismul din 1977 a avut 7,2 grade pe scara Richter şi a durat 56 de secunde.

Craiovenii îşi aduc aminte că tot oraşul era în beznă, iar de jur împrejură nu se auzeau decât ţipetele oamenilor.''Au trecut 36 de ani de atunci. Au fost momente groaznice. Eu am luat-o pe fie-mea în braţe, cu saltea cu tot, şi am ieşit din casă. N-am plâns atunci, dar acum plâng când îmi aduc aminte de Doina Badea, cu care eram bun amic, de Petre Dragu, ucişi de cutremur. Vedeam la televizor cum dezgropau zeci de oameni de sub dărâmături”, a povestit caricaturistul Gabriel Bratu. În presa vremii curgeau valuri de cerneală despre urmările seismului cu o intensitate de 7,2 grade pe Scara Richter. Gazetar în ’77, Nicolae Băbălău, împreună cu colegul de breaslă Lucian Triţă şi cu medicul ortoped Vasile Gavrilă, aveau să scrie la scurt timp după catastrofă „Noaptea cea mai lungă a Craiovei”.

Zona centrală era toată un dezastru. Calcanele clădirilor înalte distruseseră imobilele mai joase. Dinspre Unirii, Muzeul de Artă părea mutilat, îşi aminteşte actualul director al instituţiei, pe atunci muzeograf. Lucarna căzuse peste balcon, care era pe jumătate dărâma.

Solidaritatea şi umorul oltenesc i-au pus pe oameni pe picioare. Pe Unirii circula o anecdotă cu o familie care, pe 5 dimineaţa, s-a trezit cu pat cu tot în vitrina magazinului deasupra căruia locuia, iar în autobuze se cânta “Ce te legeni blocule, fără ploaie, fără vânt, cu faţada la pământ.”

Şi, ca o ironie a sorţii, spune bibliotecara Florina Stolojan, la ora 19.00, pe 4 martie 1977, la Librăria “Cartea Rusă”, poetul Adrian Păunescu îşi lansa volumul