Reorganizarea administrativ-teritorială a României devine o problemă serioasă. După ce ani de zile am fost ameninţaţi cu această măsură, până la urmă necesară, se pare că se va şi întâmpla. Din păcate, actuala putere, ca şi cea de dinainte sau ca cea din perioada 2000-2004, consideră că politicul este în toţi şi toate. Noi, cetăţenii aceste ţări stăm şi aflăm de la televizor, mai ales, cam cum ar arăta noua Românie. Laboratoarele puterii, oricare ar fi ea, lucrează în echipă pentru a „sparge” România. GAZETA de Maramureş a pledat cauza Maramureşului din toate perspectivele normalului. Evident că şi problema regionalizării a fost în atenţia minunatului nostru săptămânal. Multe articole au încercat să tragă semnale de alarmă, să-i trezească pe politicieni din adormirea administrativă ca să ajungem tot de unde am plecat. Dar să ne explicăm!

În 1997, România a fost împărţită în opt Agenţii de Dezvoltare Regională. La vremea respectivă s-a folosit, pentru un timp, formularea: landizarea României. Altfel spus, aceste Agenţii au fost gândite după modelul landurilor germane. Agenţiile nu au avut personalitate juridică, nu au nici acum, şi aveau ca scop declarat, o dinamizare a economiei, o dinamizare a relaţiilor inter-europene cu România, o pregătire pentru aderare, o pregătire a României pentru perioada de după aderare şi în perspectiva fondurilor care urmau să fie la dispoziţia ţării noastre. Trecem peste acest minuscul amănunt că pentru o zi, prima zi din existenţa Agenţiei de Dezvoltare N-V, din care cu onor facem parte, a avut capitală în Baia Mare. Peste Cluj, peste Oradea. Din ziua a doua s-a mutat la Cluj. Este o poveste urâtă despre presiuni politice, despre baroni, despre coloane care se apleacă la orice adiere de vânt. Răul a fost făcut.

Anii au trecut şi noi am aflat cu mândrie că rolul Agenţiilor, după ce am intr