Cum în sistemul bancar românesc peste 80% din active se află în proprietatea unor grupuri financiare europene, nu ar trebui să surprindă pe nimeni că, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, acestea au dorit să-şi impună executivi străini.
Dacă privim în ansamblu, concluzia firească ar fi că aceşti expaţi nu au făcut o treabă prea bună după declanşarea crizei, în condiţiile în care sectorul nu reuşeşte să revină deasupra liniei de plutire. De altfel, rezultatele la finalul anului trecut au fost dezastruase: o pierdere de 2,1 miliarde de lei.
Dincolo de imaginea generală, nici acţionarii străini nu au fost mulţumiţi de managementul puţin sau deloc profitabil şi, într-o serie de cazuri, i-au înlocuit pe expaţii care le-au condus afacerile în România. Nu ne oprim astăzi decât la trei exemple.
Citeste si
100.000 de români vor fi executaţi silit! Este acesta doar începutul?
19 clauze abuzive din contractele bancare
GERALD SCHREINER: Extazul de la Volksbank, transformat în agonie
Gerald Schreiner, austriacul în vârstă de 46 ani, a condus Volksbank România în calitate de CEO timp de aproape patru ani, începând de la jumătatea anului 2006. Numele său este legat de perioada de creştere agresivă a activelor băncii, când instituţia de credit nu numai că a intrat în Top 10, dar a şi urcat până pe locul 3. Probabil că modelul său de afaceri bazat pe creditarea ipotecară în franci elveţieni şi pe o extindere în sistem de francize a fost profitabil în perioada anterioară crizei, dar s-a dovedit nesustenabil după octombrie 2008. Oricum, Gerald Schreiner a riscat enorm în lupta pentru cota de piaţă, a pierdut şi, în cele din urmă, a plătit. Cu toate acestea, este greu de crezut că a acţionat în acea perioadă fără încuviinţarea acţionarilor de la Viena sau că a acordat credite pe baza unor norme interne neaprobate de BNR.
