M-am simţit ca atunci când, acum un an, mă uitam prin geamul taxiului ce mă ducea la hotelul unde urma să stau pentru o noapte în Kuala Lumpur. Taxiul a încetinit şi s-a oprit. Fix acolo unde nu vroiam. În faţa hotelului erau vreo cinci travestiţi care îşi ofereau „carnea” spre vânzare, iar peste drum patru tipi într-o maşină decapotabilă americană care ofereau droguri de parcă erau la piaţă. Am auzit ca prin vis glasul şoferului de taxi: „Sunteţi sigur că aici aveţi rezervare?”. Am îndrugat un da şi mi-am luat bagajul... Şi am intrat... duminică seara... în Piaţa Roosevelt... Spectacolul de la Sala 2, al Teatrului Naţional Timişoara, a avut sala plină, iar scena a fost inundată de energie şi de poveşti...
Marţianul lui Bibi
Un decor brazilian, unde poliţiştii se opresc la o bere să-şi tragă sufletul într-un bar plin de fum şi de plăceri permise în spaţiul Pieţei Roosevelt. Poliţistul îşi caută fiul, dealer de droguri, şi-ar fi dorit să fi fost consumator (aşa mai scăpa), fiul care are acelaşi vicu ca şi el: dependenţa de portocale. Mai multe poveşti se întrepătrund în spectacolul prezentat de actorii TNT, deşi fiecare istorisire e specială în felul ei. Cea a doameni cu pisici a cărei singură prietenă este un travestit trecut – de altfel singurul (sau singura) care nu o acuză că pute din pricina pisicilor prea multe pe care le creşte, până într-un final, când sursa putoarei – cancerul care o rodea de vie – o duce pe preiubitoarea de pisci în cimitirul săracilor. Şi travestitul îşi aminteşte cum, de mic copil, a fost violat şi şi-a petrecut copilăria cu soldaţii americani, numai cei care erau „poponari”. Povestea marţianului care a petrecut o noapte cu Bibi, ori Suzana cu glezna ei storcătoare de lacrimi. Un spectacol care dă cu tabu-urile de pământ...
Dependenţa...
Ilegale, imorale, dăunătoare sunt toate, dar la fel de adevărate şi recente în
