„A sosit momentul în care trebuie să rupem pisica în două!” Cu această declaraţie belicoasă în studiourile Antenei 3 şi-a încheiat ministrul român de Externe halucinantul recital de sâmbătă, 2 martie 2013.
O zi lungă şi încărcată, ca o limbă de beţiv, în care Titus Corlăţean a scos România din tiparul paşnic al grătarelor sfârâinde, pentru a o azvârli în război cu Europa. Reînnodând astfel firul roşu cu evenimentele fierbinţi din vara trecută. Cărora unii le-au zis „lovitură de stat”, însă eu am preferat să le numesc „A 7-a mineriadă”. Pentru că nu au urmărit doar o schimbare de regim, ci scoaterea brutală a României din câmpul de gravitaţie al Occidentului.
Faţa de mediocru înţepat a lui Corlăţean nu trebuie să ne inducă în eroare. Ministrul de Externe (ca şi predecesorul său, Marga, cel aflat sub vraja irepresibilă a lui Putin) este doar o unealtă amărâtă. Un buzdugan ghimpos, care trebuie să anunţe sosirea iminentă a zmeului. „Aşa cum am trăit fără Schengen, putem să trăim în continuare”, a tunat din senin ministrul, întorcând demonstrativ popoul spre Vest.
Băsescu a încercat să dreagă busuiocul. Să peticească balonul sfâşiat de ciocul ascuţit al lui Corlăţean, care ameninţa să ne dea pe toţi cu nacela de pământ. „Reprezintă opinia personală a ministrului de Externe” şi poate fi considerată „cel mult o propunere de poziţionare”, s-a grăbit Preşedinţia să precizeze. CEL MULT o propunere? Aş! Premierul părea că atât aşteaptă. Ca fulgerul a ţâşnit Ponta să elimine orice dubiu al trădării. Să pună catastrofa la punct: nici vorbă să fi ieşit Corlăţean de capul lui! El a exprimat însăşi poziţia Guvernului României!
De la suspendarea din vară, Ponta a încercat să se poziţioneze diferit de aliaţii săi, Antonescu şi Voiculescu. Să creeze impresia existenţei unei aripi moderate, guvernamentale, filo-europene. Pasămite, tocmai sentimentele filo-europene l
