S-or fi întrebând unii cititori, ce-i cu ăsta (respectiv cu mine) de-l apasă problemele papalităţii, când la noi: – carnea de cal, nutrie sau altă orătanie, se valorifică sub sigla vacii; – tensiunile, din interiorul partidelor politice pe fondul consolidării dictaturii interne, se amplifică ameninţând stabilitatea nucleelor politice; – disfuncţionalităţile între parteneri dau impresia că guvernarea este rodul unui ad-hoc accidental; – informarea publică (de către autorităţi, dar mai ales de către trusturile private de presă) este utilizată în dezavantajul publicului (ex: în timp ce muncitorii de la Câmpia Turzii rupeau porţile combinatului, noi vedeam cum sunt tranchilizaţi leii şi urşii lui Nuţu Cămătaru); – şmecherii (acceptate de guvern), gen abandonul societăţilor înglodate în datorii, către firme de apartament (vezi exemplul investitiilor ruseşti ale firmei Mechel şi al unor combinaţii asemănătoare, inclusiv din agricultură) prin care se lasă toate datoriile în spinarea statului; -guvernanţii (incapabili de a gestiona o avere adunată prin eforturile întregii natii) se pregătesc să privatizeze marile companii de stat, printre care şi Poşta Română către Maghyar Posta (companie cu cele mai mari sanse să-şi adjudece privatizarea); – justiţia, duhneşte chiar de la vârf a borhot deteriorat şi nu mai poate garanta susţinerea societăţii pe o direcţie sănătoasă. În aceste condiţii, în contextul perspectivelor europene şi mondiale, un tsunami serios se conturează deasupra noastră. Conştientizăm situaţia? Sistemul, ne va apăra sau ne va distruge? O veste şoc a străbătut mapamondul: Papa Benedict al XVI-lea şi-a anunţat demisia. De la Papa Petru (primul papă, între anii 30-67) şi până la demisia lui Benedict al XVI-lea (papă în perioada 19.04.2005-28.02.2013), patru papi au abdicat/demisionat (ultimul fiind Grigore al XII-lea în 1415). Niciun papă nu a abandonat scept