M-am intalnit cu Parintele Mircea Maier, cel care l-a condus pe bunicul meu, acum ani buni, pe ultimul sau drum. L-am reintalnit pe Parinte la Bucuresti si am aflat ca are parohie la Buzias, dupa ce, mai bine de 20 de ani, a slujit in satul Panade, satul mamei si al copilariei mele. Dupa cateva ore de stat la povesti, mi-am dat seama ce le lipseste comunitatilor noastre: un Parinte si un Invatator, acei stalpi ai educatiei si ai spiritualitatii din satele noastre dinainte de venirea comunistilor. Un Parinte care sa stie, de-a fir a par, cum stie Parintele Mircea Maier, starea fiecarui suflet din parohia sa si sa aiba cu acesta comunicare directa. Un Parinte, nu un preot, care sa fie stalp de bunastare sufletesca si de povata. Care sa aduca in lumea noastra pe cale de virtualizare si de teribila secularizare nevoia unui reper inatacabil, dar si gandirea poetica si magica. Cu aceasta nevoie acuta de reper, am ajuns la o intrebare care ma urmareste: de ce in spatiul nostru public si politic apar atatia si atatia oameni lipsiti de spirit, de eruditie, de profesionalism si de morala? Raspunsul se invarte in jurul aceleiasi cozi: pentru ca nu mai avem repere si pentru ca falsele modele au ajuns sa conduca prin defecte, manipulare si cinism! Avem nevoie, mai mult ca oricand, de Parinti si Invatatori!
Solutiile nu pot fi miraculoase daca nu indreptam cauzele pentru care sistemul de educatie scoate pe banda tot mai multi analfabeti. Trebuie sa ne gandim serios ca o criza economica nu poate fi stopata numai cu formule economice si financiare! Daca in spatele unei natiuni nu exista un motor identitar, organic si autentic, avand drept piloni educatia, cultura si cercetarea, atunci acea natiune va fi mereu si mereu in criza!
Dincolo de antipatii sau simpatii politice, Romania are nevoie sa-si reconfigureze elita si societatea civica pornind de la comunitatile sates
