De la Viena, Traian Băsescu ne-a dat de ştire că rămâne în viaţa politică şi după expirarea mandatului său prezidenţial. Nu este pentru prima dată când o virează în sens invers, iar românii ţin bine în minte acest lucru, aşa că declaraţia vieneză nu le-a produs nici o impresie, în afară de faptul că nu a fost făcută în ţară, la una din conferinţele de presă cu care s-a obişnuit să ne asezoneze sfârşiturile de săptămână, ieşind la interval cu cioara vopsită. Este totuşi greu de spus dacă jupânul de la Cotroceni este optimist în privinţa viitorului său politic. Face însă pe misteriosul, susţinând că are mai multe variante pentru perioada de după Cotroceni, confirmând ceea ce era de aşteptat. Anume că ne va face onoarea şi bucuria să avem parte de prezenţa sa în politică deşi nu i-am simţi lipsa înlăcrimaţi. Dimpotrivă, am avea dreptate repetând că în timpul mandatelor sale România a devenit instabilă din punct de vedere politic, mai săracă şi prost guvernată, la cheremul exceselor sale autoritariste, dincolo de limitele constituţionale.

De ce o fi vrând, totuşi, Traian Băsescu să rămână în politică, în loc să se dorească un bunicuţ simpatic, fericit să-şi plimbe nepoţii prin parc? De ce umblă cu cioara vopsită? Mai cu seamă că din dorinţa de a afla răspuns, scenariile se înmulţesc şi nu-i sunt favorabile. Unul dintre ele pune dorinţa sa de a rămâne în politică pe intenţia de a face presiune asupra susţinătorilor lui Vasile Blaga în bătălia pentru conducerea PDL. Şi care ar trebui să înţeleagă că fostul lor şef se va reîntoarce în partid, aşa că acum ar fi foarte bine să treacă în tabăra Elenei Udrea. Alţii, numeroşi şi ei, susţin că Traian Băsescu dă semne de oboseală. Din cauza căreia utilizându-şi prerogativele pe care, prin voinţa cetăţenilor României, nu prea le mai are şi î numele instituţiei prezidenţiale pe care, politic, nu o mai reprezintă, l