Deşi autorităţile au pus pe hârtie planuri de apărare şi de intervenţie bine întocmite, confruntarea cu o situaţie reală schimbă radical datele problemei.

Pe 4 martie 1977, populaţia României a fost zguduită de puternicul seism de 7,2 grade pe scara Richter, pornit din Vrancea, cunoscută ca având cea mai activă zonă seismică din Sud-Estul Europei .

La nivel naţional au fost înregistraţi 1.570 morţi, 113.000 răniţi, 32.900 locuinţe prăbuşite sau grav avariate, iar 35.000 familii au rămas fără adăpost.

În Vrancea, două persoane şi-au pierdut viaţa în timpul acelor evenimente, alte 25 fiind accidentate.

Chiar dacă în ultimii 23 de ani am fost ocoliţi de cutremure majore, astfel de fenomene sunt imprevizibile şi cu efecte care pot fi dramatice. Cea mai delicată problemă cu care se confruntă Focşanii în caz de dezastru este cea a adăposturilor. În municipiu sunt puţine locaţii care pot fi folosite în bune condiţii, în sensul că sunt dotate aşa cum scrie la carte.

Din păcate, acestea pot găzdui maxim 10% din populaţia oraşului. Cel mai nou buncăr pentru dezastre se află la subsolul clădirii Inspectoratului Şcolar Vrancea şi poate adăposti aproximativ 200 de persoane.

ne spune MaricicEste dotat cu sistem de ventilaţie, cu instalaţii de căldură, de telecomunicaţii. Are o intrare protejată printr-o cameră tampon, cu trei încăperi de adăpostit şi cu o capacitate de 60 de locuri fiecare.

Adăpost sub cerul liber

Strategia în caz de cutremur nu se rezumă doar la adăposturi. În eventualitatea unui mare cutremur există un plan de evacuare a populaţiei într-o zonă liberă, unde se vor ridica tabere de sinistraţi.

Oamenii cred că astfel de încăperi pot funcţiona şi la subsolurile blocurilor, numai că locatarii îşi depozitează în ele tot felul de bunuri.

O singură clădire cu grad seismic I

Singura clădire din Fo