Din 8 martie, puteţi vedea în cinematografe "Poziţia copilului", o poveste şocantă despre relaţia mamă-fiu, în România zilelor noastre.

Pînă să se probeze teoriile că Noul Val al filmului românesc s-a învechit, şarmul feroce al Luminiţei Gheorghiu, "am 35 de ani, dar arăt de 60!", a cucerit Berlinul. Iar "Poziţia copilului" a luat cu asalt scena unuia dintre cele mai prestigioase festivaluri de film din lume. Pentru prima oară, trofeul "Ursul de Aur" i-a fost decernat unei producţii din România.

O poveste universală

"Poziţia copilului" nu e o istorie despre sechelele comunismului, e o poveste care spune ceva şi nemţilor, şi chinezilor, şi americanilor, o poveste universală. Specific românesc e doar decorul: o societate neaşezată, coruptă şi fără clasă de mijloc.

După tatăl din "Medalia de onoare", care şi-a turnat fiul la Securitate, regizorul Călin Peter Netzer ne prezintă o mamă care vrea să-şi scape fiul de justiţie, după ce acesta a ucis un copil, într-un accident auto. Relaţiile părinţi-copii sînt, de altfel, şi specialitatea coscenaristului Răzvan Rădulescu.

Nobel pe noptieră, Bach pe mobil

"I-am dat Herta Muller, i-am dat Orhan Pamuk! Crezi că s-a atins de ele? Şi doar au luat amîndoi Nobel!". Într-o singură replică încape conflictul central, la fel ca universul într-o picătură. Cornelia, doamnă din lumea bună, al cărei telefon sună cu acorduri din Bach, se plînge menajerei de neînţelegerile cu fiul ei. Cînd menajera îşi dă cu părerea, doamna trînteşte un "Mda!" elocvent.

Fiecare secvenţă adaugă încă o faţetă întregului: maternitatea tentaculară. Nimic în plus, nimic în minus. Nimic la întîmplare. Suspans, sinceritate, teatru, umor, lacrimi, iubire, ură. Totul, intens şi filmat într-un stil direct, concis, "aproape de documentar", cum scria The Guardian.

Mama "bărbată"

Coordonatele sînt date încă de la încep