Continuăm prezentarea situației dezastruoase de la Universitatea „Constantin Brâncuși” din Tg-Jiu, astăzi expunându-se cititorilor situația normelor didactice acordate „la nesimțire” unora, dar și starea generală a educației în cadrul acestei instituții de învățământ superior.

Pentru un răspuns la cea de-a doua latura a întrebării: ce elemente susţin, de fapt, coeziunea în Universitatea „Constantin Brâncuşi”?, cu excepţiile inerente, pe care le vom defini succint în finalul acestui capitol, lăsăm cititorul să concluzioneze. Noi ne limităm la prezentarea unor exemple.

1. Un cadru didactic (lector) solicită şi obţine, prin anul 1999, aprobarea Senatului Universităţii „Constantin Brâncuşi” pentru scoaterea la concurs a postului didactic de conferenţiar. Cerinţa obligatorie la depunerea dosarului: candidatul să deţină titlul de doctor în ştiinţă, titlu ce se acordă prin ordinul ministrului Educaţiei, în baza hotărârii Consiliului Naţional de Atestare . Fără să deţină titlul de doctor, lectorul respectiv este admis în concurs (fraudulos), promovat, validat de senat (fraudulos) şi propus Ministerului pentru acordarea titlului de conferenţiar (deci, unitate ilegală de acţiune). Fără observarea ilegalităţii în timp oportun (între timp – dar nu în timpul cerut expres de lege – se obţine titlul de doctor), ministerul confirmă acel cadru didactic în gradul de conferenţiar. Deşi situaţia era cunoscută la nivelul anului 2000, comunitatea a fost unită în trecerea cu vederea şi menţinerea tăcerii.

2. Statele de funcţii şi planurile de învăţământ sunt aprobate anual de Senat. Deşi o serie de cadre didactice din preajma rectorului Moroianu, inclusiv el, aveau repartizate chiar şi 16 norme didactice plătite, cu mici excepţii, membrii comunităţii academice a Universităţii „Constantin Brâncuşi” au tăcut, iar Senatul a aprobat aceste aberaţii. Cei mai mulţi au