Institutul Cultural Român publică anunțul de concurs doar după intervenția Transilvania Reporter. „Institutul Cultural Român continuă înnoirea personalului din Institutele Culturale Române din străinătate (director, director adjunct, referent). Pentru a da şanse să lucreze în aceste institute cât mai multor intelectuali, Comitetul Director şi Preşedintele nu aprobă prelungiri de mandat sau încă un mandat pentru cei care ocupă funcţiile de director, director adjunct, referent. În perioada 22 februarie - 25 aprilie se desfăşoară concursul de selecţie pentru ocuparea următoarelor posturi: Director ICR Viena; Director adjunct ICR Londra, Director adjunct ICR Varsovia, Referent ICR New York, Referent ICR Istanbul ( 2 posturi),Referent ICR VienaReferent ICR Londra (2 posturi)”.

Miercuri, 27 februarie, acest anunț era afișat de instituție doar la avizierul din holul sediului ei de la București. Nici măcar la avizierul din stradă. Deși încălca legea care obligă instituțiile publice să facă anunțurile de concurs în mediul on-line, în unul-două cotidiene naționale și în Monitorul Oficial, Institutul Cultural Român (ICR) a ascuns anunțul punându-l doar pe perete în holul propriu. Inutil să vă spun că dacă instituția este una internațională, cu filiale în mai toate capitalele europene, dar și în America, iar posturile scoase la concurs vizează orașe ca Viena, Varșovia sau New-York, evident că ar trebui văzute și de oamenii de cultură români din diaspora, primii interesați să fie ambasadorii culturii românești. Ori, conducerea ICR a ignorat și legea și necesitatea, în acest caz, de publicare on-line și în presă a concursului, asta după ce a mai organizat o serie de selecții în luna ianuarie când a stârnit indignarea intelectualilor români care au acuzat conducerea ICR de clientelism și superficialitate.

În prezent, ICR se află, practic, în război cu proprii „solda