Soarta României continuă să-l preocupe pe fostul ambasador al SUA şi la câteva luni după încetarea mandatului său la Bucureşti. Astfel, Mark Gitenstein a ţinut să-i semnaleze noului secretar de stat american John Kerry că este puţin probabil ca în România respectarea statului de drept şi reformele vizând combaterea corupţiei să continue fără impulsurile de rigoare venite din partea SUA şi UE. Elegant, domnul Gitenstein s-a ferit să spună pe şleau că fără vigilenţa şi, la nevoie, presiunile Occidentului România pare condamnată să se transforme într-un stat cleptocratic în care instituţiile fundamentale, în special cele ce ţin de justiţie, ajung acaparate pe rând de o elită profund coruptă. A mai omis, de altfel, să puncteze şi faptul că fără o presiune similară venită din interior soarta ţării pare pecetluită. În România nu se întrezăresc, deocamdată, nici un fel de semne de mobilizare împotriva democraţiei de faţadă aflată în plin proces de instaurare. PDL continuă să fie absorbit exclusiv de propria soartă, pe când societatea civilă − cu puţine excepţii − fie tace, fie se gudură în fel şi chip pe lângă guvernul USL. Până şi talkshow-urile posturilor tv nemogulizate au ajuns între timp de o dureroasă banalitate, riscând să alieneze şi ultima brumă de telespectatori rămaşi interesaţi de starea ţării şi evoluţia situaţiei politice. Pentru Victor Ponta, revenirea crizei economice în zona euro reprezintă neîndoielnic mană cerească. Ştie prea bine că, atât timp cât USL nu recurge la o nouă lovitură împotriva statului de drept de anvergura şi tupeul celei din vara trecută, Bruxelles-ul va fi prea preocupat de problemele din zona euro pentru a sta tot timpul cu ochii pe Bucureşti. Îngrijorarea CE faţă de revocarea, mai bine zis epurarea reformiştilor Alina Ghica şi Cristi Danileţ din CSM − judecători care s-au luptat, luni bune, ca nişte lei întru apărarea instituţiilor fun