Ne uităm la jucătorii Barcelonei şi parcă nu ne vine să credem cât de repede se întoarce roata în fotbal. N-au uitat să dea cu piciorul în minge, dar jocul de la cap se-mpute.

Până acum două săptămâni trupa catalană părea pe val, campionatul îl rezolvase încă din tur, în Cupa Regelui fusese egalată abia pe final la Madrid, după ce ratase de câteva ori desprinderea, iar în Liga Campionilor urma să joace la Milan, confruntare care nu avea cum să ridice probleme, doar echipa gazdă primise cote între 6 şi 7 la victorie! Aşa stăteau lucrurile atunci, “demult”.

Acum… Barcelona a pierdut toate partidele importante, dar şi pe cea de sâmbătă, la care miza era doar recâştigarea moralului. Mourinho a jucat la două capete, aliniind multe rezerve, dar motivate la maximum, iar la urmă a dus iarăşi întreg potul. Catalanii puteau salva aparenţele cu acel penalti neacordat la final, dar erau doar aparenţele, madrilenii meritând victoria cu vârf şi îndesat. Emblematică mi se pare faza din care s-a deschis scorul. Spuneam despre Thiago că aduce mai multă vână decât Xavi, dar sâmbătă am văzut şi unde este deficitar. În minutul 6 a recuperat şi a ieşit bine cu mingea la lumină şi se profila un contraatac periculos al Barcelonei. Numai că Thiago îl preferă pe Messi, static şi cu om pe el, când Pedro luase faţa adversarului şi ţâşnise pe dreapta, pe o fâşie complet liberă. Probabil subconştientul lui Thiago l-a ales pe Messi, cum pe vremuri îl căutau tricolorii mai ales pe Hagi. A urmat intercepţia lui Ramos (tot el a recuperat şi la golul cu care Real-ul a închis meciul pe Camp Nou!), continuare pe stânga la Morata, subapreciat de Alves printr-o talonare largă, centrare şi reluare simplă Benzema.

În fine, ambele echipe trebuie să privească înainte, la meciurile capitale pentru sezonul european, anul acesta prea devreme pus în discuţie, încă din optimi!

Dacă